Universul din noi.

Profa de franceza: "Fiecare dintre noi suntem o lume cu caracter irepetabil". Frumos spus. Da, fiecare dintre noi avem o lume a noastra, care este refugiul nostru, in care putem fi noi, noi cu adevarat.

Fiecare dintre noi suntem centrul universului personal, in care ne formam, in care noi contam. Cu totii suntem egoisti, ne gandim la binele nostru inaintea binelui altora. Ma intreb, oare ce se intampla cand te sacrifici pe tine pentru alta persoana? Inseamna ca iti place in universul lui mai mult decat in al tau? Exista instinctul de supravietuire, care este mai mult sau mai putin dezvoltat la fiecare in parte. Dar trebuie sa existe un echilibru, sa nu facem rau la altii atunci cand facem bine propriei persoane.

Fiecare avem propriile principii dupa care ne ghidam, propriile credinte, propriile reguli. Unele sunt influentate in mica sau in mare parte de societatea din care facem parte. Daca nu am avea principiile, regulile, lumea ar fi un haos total. Un haos iremediabil care ar porni tot de la noi, oamenii care suntem centrul universului personal.

Dar hai sa o luam asa, profa' a spus ca fiecare dintre noi e o lume. Fiecare dintre noi ne nastem, crestem, ne dezvoltam, imbatranim, si intr-un final, murim. Ca si o lume. Fiecare dintre noi avem la baza principiile si regulile, dupa care ne ghidam, dupa care ne dezvoltam. Din punctul acesta de vedere, toata lumea ar trebui sa fie egala. Pentru ca am avut cu totii sansa de a ne naste si a ne orienta in aceasta lume. Si totusi, nu suntem deloc egali.