Unul dintre cele mai grele lucruri pe care poti sa le faci in viata este sa accepti ca ai pierdut ceva/pe cineva. Este greu sa treci peste chestia ca nu mai ai acel ceva, nu este normal sa nu ai acel ceva, nu mai e la fel fara acel ceva.
Este greu sa accepti ca trebuie sa traiesti fara persoana sau lucrul respectiv, te simti fara folos, te simti demoralizat, te simti ca ultima persoana de pe pamant. Da, este adevarat. Dar totusi, nu trebuie sa va plangeti de mila. Am si eu momentele mele in care ma plang, sufar, dar pana la urma realizez ca trebuie sa trec peste, si ca pana la urma asa e viata. Nu putem sa avem totul pentru totdeauna. Sau ba da, putem, dar... Asta este foarte rar, aproape imposibil, tinand cont de ceea ce vrem noi, oamenii. Bineinteles ca aici sunt exceptii si exceptii, dar totusi.
Nu spun ca eu sunt o fire puternica, nu sufar, sunt din piatra, etc. Nu. Am si eu suflet. Un suflet bun, poate prea bun, dar in ciuda tuturor dificultatilor prin care am trecut, am reusit sa trec mai departe in viata, am acceptat ca am pierdut ceva, dupa ce am incercat fara reusita sa-l recuperez, si am mers mai departe.
Pana la urma asta e viata. Pierdem, castigam, trecem peste. Si pana la urma, sa vedem partea buna a lucrurilor: dupa ce pierdem ceva, apare ceva mai bun care merita castigat, si castigam altceva in locul lucrului cel vechi.
[Aberatii dupa scoala. Posibil si din cauza discutiei filozofante cu profa' de engleza si blogurilor citite recent.]
E o lege a firii..Asta e ciclul vietii..si desi e a naiba de nedreapta cateodata..trebuie sa o acceptam si sa nu disperam..TRebuie sa o traim de la sine!
RăspundețiȘtergere