...

Sa mor daca stiu ce titlu sa pun la postul asta. Nu stiu cat de lung sau scurt o sa fie. O sa scriu ceva de moment.

Deci.

Iar incep cu deci.

Deci.

Nu mai stiu. Efectiv sunt cu susul in jos. Cum dracu de am adunat atatea absente? Cum dracu de am ajuns sa ma cert in halul ala cu ai mei? Cum dracu de am devenit asa? Cum?
Parca... Parca nu mai sunt eu. Parca cineva mia luat corpul, si face ce vrea din el. Nu stiu.
Cum am putut sa fac atatea greseli intrun timp asa scurt? Nu, nu regret nimic din ce am facut. Singurul lucru pe care il regret e ca o dezamagesc pe mama. Atat. Fiindca ea e singurul motiv pentru care traiesc. Daca nar fi ea, sincer... Sincer cred ca as innebuni.

Vreau sa ma schimb. Vreau sa fiu o persoana mai buna. Si nu ma refer acum sa nu mai fumez, sa nu mai injur and stuff like that. Nu. Ma refer sa o fac pe mama mandra de mine. Pur si simplu nu vreau sa fiu o povara pentru ea. De abia astept sa fac 19 ani sa ma mut, sa ma angajez. Sincer vorbesc.

Vreau sami fac un viitor. Vreau... Vreau multe. Dar cine stie cand o sa le rezolv.

Mama stie ca fumez. Si nu prea mai pare atat de suparata de idee. Adica normal, ii e aiurea. Din moment ce nimeni nu fumeaza in casa, sunt eu aia mai smechera si fumez... Dragut, nu? Nu.

Hmm.. Ceas mai putea zice?

Aaa, da. Vreau sa le multumesc prietenilor mei ca au fost alaturi de mine in momentele grele. Adica luna asta. Va iubesc. Nu stiu ce mas face fara voi. Nu mias fi imaginat niciodata ca o sa dau de prieteni asa de buni si intelegatori.

Pff... Deci vreau sa plec. Oriunde. De ce? Pentru ca vreau sa fiu departe de mama, asta ca sa ii fie mai bine... Nu stiu. Simt ca o dezamagesc pe zi ce trece. Cu fiecare fum pe care il trag din tigara simt ca se rupe o parte din mine, cu fiecare pierce in plus... La fel. Simt ca prin actiunile pe care le fac o dezamagesc. Si stiu sigur asta.

Oricum, numi pot dori o mama mai buna de atat. Adica stiu ca ar putea sa fie mult mai bine, dar nar mai fi la fel. Sincer. Cacat. De cate ori am scris in postul asta sincer? Whateva'... Nu mai am chef de scris.

Pa.

So hard.

Deci, oficial imi bag pula in tot. Efectiv. Nu mai stiu ce sa fac. Ma lasa perplexa schimbarile astea. O data e da, o data e nu. Azi e cumva, maine e altfel.

Mai lasama dracu in pace. Ma doare capul si ochii de atatea lacrimi care curg, care se duc... Acceptama dracu asa cum sunt, nu sunt o fata rea. De ce trebuie mereu sa comentezi cu cine merg, unde merg, ce fac? Ai fost si tu tanara, nu ai fost perfecta. Nu ai fost Einstein, asa ca numi cere sa am numai 10, si tu ai fumat, asa ca numi spune mie sa nu incerc sa fumez. Si tu ai fost in cafenele, deci asa ca nu mai comenta aiurea. Aaa.. Si vreau sati amintesc ca nu mai am 13 ani. Am 16. Asa ca taci. Si acceptama.

De fapt asta e valabil pentru amandoi, nu numai pentru tine.

Nu conteaza. Post scurt scris la informatica.

Deci.

Tears are pouring in the death of night
Fading away any hope left from this fight
Any sound is now piercing my ears
Reminding me how useful are now my fears

All I know are the cigarettes
But I can't start thinking now to lose my faith...

Versuri facute de mine, cand am si eu momentele mele. Deci. E urat sa fii asa. E urat sa plangi noptile fara sa stii de ce. Sau stii de ce. Dar nu vrei sa recunosti. Pur si simplu. De ce? Fiindca nu vrei sa fii mereu asa. Iti vine sa te dai cu capul de pereti, pentru a inceta lacrimile, iti vine sa-ti scoti ochii, din acelasi motiv. Ma rog, aici eram doar sadica, n-as face asta nici daca mi-ar da cineva bani. Revenind. Tot ce am nevoie e o imbratisare, tot ce am nevoie e sa-l stiu aproape. Si nu stiu cum sa-i zic, cum sa ma apropii. Efectiv, mi-e frica. Punct.

Deci. Cum as putea sa-i spun ca il iubesc?