Invidiosi?

Sincer, imi pare rau pentru cei care sunt invidiosi. Sunt mandra ca am alaturi de mine un baiat care ma accepta asa cum sunt, pentru ca stiu ca nu stiu daca m-ar mai accepta altcineva, care ma iubeste neconditionat si care e alaturi de mine la bine si la greu. Stiu foarte bine ce am alaturi de mine, iar acum chiar ne merge mai bine ca oricand.

Imi pare rau pentru voi, persoanele care sunteti invidioase, care vor si ei/ele ceea ce am eu, dar sincer, nu faceti decat sa ne amuzati si sa ne simtim importanti. Asa ca, imi pare rau. Poate daca nu ati fi prea ocupati/e cu viata altora, v-ati da seama ce se intampla cu viata voastra.

Cei mai frumosi oameni.

Pentru voi care sunt cei mai frumosi oameni? Oare cei care stau cu orele in fata oglinzii pentru a arata perfect? Sau cei care se imbraca cu haine de la firma "X"? Sau cei care au o silueta de invidiat?

Frumusetea este diferita pentru fiecare in parte. Mie imi plac roscatele, tie iti plac brunetele, iar celui de langa tine ii plac blondele, iar fiecare avem impresia ca acelea sunt cele mai frumoase.

Dar totul nu este chiar asa de superficial. In ziua de astazi, pentru tot este promovata superficialitatea, iar din cauza acestui lucru este sugerata perfectiunea. Dar dragii mei, va inselati amarnic daca credeti ca perfectiunea exista! Si aceasta perfectiunea poate fi dezbatuta de einspe mii de ori, pentru ca se ajunge la rezultate diferite de fiecare data, pentru ca percepem perfectiunea si frumusetea in mod diferit, mai ales ca suntem atat de superficiali. 

Haideti totusi sa va zic eu care mi se par cei mai frumosi oameni: cei fericiti! Fericirea face minuni, credeti-ma. Atunci cand esti fericit, nu mai conteaza ca dimineata ai parul valvoi iar iubitul te vede asa, ci dimpotriva, te gandesti ca el te adora asa cum esti tu, naturala, fara machiaj, si mai ales, TU. Esti fericit cand ii aduci iubitei o prajitura si ii vezi sclipirea din ochi cand vede ca ii faci pe plac. Esti cel mai fericit, si norocos, cand ai alaturi o persoana care te iubeste sincer si care ar face orice pentru tine. Esti fericit cand iubesti si esti iubit. Frumusetea vine din interior, desi conteaza in zilele noastre si exteriorul, dar atunci cand esti fericit, frumusetea iti straluceste pe fata.

Love is all around me.

Stii? E frumos sa auzi unele cuvinte de la persoana iubita, chiar daca nu le spune la momentul potrivit. Important e ca le spune, ca momente potrivite pentru anumite cuvinte nu exista. 

Imi place cum sunt acum, mai indragostita ca niciodata, mai iubitoare si intelegatoare decat as fi putut crede. Chiar este diferit, tensiunea dintre noi a disparut si a facut loc sperantei. Cum am spus zilele trecute, si nu am crezut pana acum, dragoste adevarata in zilele noastre nu gasesti, dar mi se demonstreaza din ce in ce mai mult ca aceasta exista. E frumos sa traiesti o poveste de dragoste, ii compatimesc pe cei care nu au parte macar pe jumate din ceea ce traiesc eu. Sau mai rau, pe cei care nu au fost nici macar o singura data indragostiti. Intr-un fel sau altul, atunci cand ai face orice pentru persoana iubita, automat iti dai un sens, pentru ca ajunge ca scopul tau in viata e sa iti faci jumatatea fericita. 

Si am invatat un lucru: ca sa fii cu adevarat fericita trebuie sa gandesti mai putin. Da, nu trebuie sa stai sa analizezi fiecare lucru in parte, sau sa ai asteptari de genul: "Aseara i-am facut de mancare, poate cand ajung acasa gasesc si eu pranzul pus pe masa.", este doar un exemplu, dar daca gandesti asa, o sa fii nefericita. Cel mai bine intr-o relatie este sa simti lucrurile care dragostea ti le ofera, nu sa stai sa le gandesti. Si asta o zic eu, care gandesc extrem mult si analizez orice situatie pana la cele mai mici detalii. Sper sa aibe toata lumea parte de dragoste.

Chip angelic...

Aseara, din lipsa somnului, am inceput sa te analizez. Sa ma uit la liniile corpului tau intr-o lumina difuza si sa vad armonia din ele. Sa iti aud bataile inimii. Sa vad cum spatele tau se ridica, coboara, in urma respiratiei. 

Imi place sa ma uit la tine cand dormi. Sa stau si sa te sorb din priviri, gandindu-ma ca adormi si te trezesti langa mine. Aseara cred ca te-am sarutat de peste 20 de ori. Si stii? Nu pot sa adorm fara sa te simt, fara sa te ating, oricat de certati am fi. Uneori as vrea sa te invalui cu acest sentiment pe care il simt cand te vad, sa simti cum inima iti bate mai tare cand ma vezi, chiar daca nu m-ai vazut de 2 ore. Sa simti cum timpul se dilata atunci cand apari. Sa ti se zbarleasca pielea pe tine cand te sarut.

Eu asta simt pentru tine atunci cand esti langa mine. Toata lumea mi se da peste cap, si nu, nu exagerez cu nimic. Mi-ar placea sa stiu ca si tu simti asta pentru mine, chip angelic.

De dimineata...

Simt miros de parfum... 

Incerc sa imi deschid ochii, mintea mea e inca in ceata. Stau si ma departez de cearceaful mototolit, inca incerc sa constientizez ce zi este, daca este dimineata sau pranz, sau daca chiar m-am trezit. Ma uit la ceas, am dormit destul. Ma uit prin camera, totul e neschimbat. Imi fac curaj sa ma ridic din pat si ma duc la baie. Un miros placut imi inunda simturile: cafea. Ma duc in bucatarie si vad cafeaua pentru mine facuta. "Mersi", imi spun in gand, si un zambet timid imi apare pe fata.

Intru in dus. Las apa sa curga pe mine, sa se duca, sa se duca... Imi place senzatia. Gandul imi fuge la el, ma intreb "Oare ce mai face? O fi bine? O fi mancat?". Mereu ma gandesc la el, chiar daca nu arat. Gandurile imi fug repede cand realizez ca trebuie sa imi fac si baie. 

Ma duc in bucatarie, sa imi beau mult-asteptata cafea. Imi iau o tigara, imi iau si scrumiera langa mine, cafeaua... E perfect asa. Sorb usor o gura de cafea: e mai buna decat de obicei, e dulce, fix cum imi place mie. Dau foc la tigara, trag un fum adanc in piept... Ador cand las fumul sa iasa. Mai iau o gura de cafea: chiar este geniala! De mult n-am mai baut o cafea atat de buna. Simt cum toate simturile mele sunt inundate de tine. Frumos mod de a-mi incepe ziua. Intr-un final imi sting tigara, iau ultima gura de cafea si ma ridic cu greu de pe scaun.

Imi misc cu greu picioarele, dar in final ajung in camera. Simt mirosul lumanarii mele, un miros dulceag, de cafea. De cand e aprinsa? De cand sunt flori in camera mea? Flori intinse peste tot... Ce frumos. Dar unde e el? Inchid ochii. O lacrima mi se prelinge pe obraz iar zambetul acela timid imi reapare pe fata. Simt doua maini care ma cuprind in brate. Ma intorc si il iau in brate cu putere. "Sa nu-mi dai drumul niciodata!" ii zic incet. "Niciodata..." imi raspunde.

Suna ceasul. Ma trezesc speriata. "A fost doar un vis...". Te trezesti si tu, lenes, si iti opresti alarma. Te ador cand te trezesti, asa ciufulit, somnoros, cum esti. Imi vine sa te smotocesc, sa te iau in brate, sa te ciufulesc mai rau. Esti adorabil. Dar nu pot acum, tu trebuie sa te duci la munca, eu trebuie sa dorm la loc, pentru a visa din nou. Pacat ca a fost doar un vis...

Dragostea te transforma.

Va veni o zi in care vei vedea tot ce pana astazi nu ai avut ochi sa vezi. Va veni o zi in care o sa spui: "Ai avut dreptate." Va veni o zi in care o sa iti deschizi ochii si inima indeajuns sa vezi ce si cine sunt cu adevarat, pentru ca, desi ti-am aratat prin multe feluri cine si ce sunt, m-ai acceptat asa cum sunt, dar in acea zi nu o sa-ti vina sa crezi ce ascund in sufletul si inima mea. Poate fi coplesitor modul in care te iubesc, poate este prea mult pentru tine, dar nu pot sa fiu altfel. Nu pot sa ma schimb si sa iti arat mai putine. Va veni o zi in care iti voi arata si iti voi spune ce nu am avut curajul pana acum, dar mai este timp pana atunci. Pana atunci mai ai de descoperit, pana atunci trebuie sa te multumesti cu ce ai, pana atunci va trebui sa te pregatesti, ca daca se intampla sa ma "transform" si te prind nepregatit, nu ai putea sa rezisti. 

Pana atunci sunt fericita, incerc sa ma acomodez cu mine, mai mult decat sunt acum, pana atunci te iubesc. Si te voi iubi mereu, iti jur. Recunosc ca m-am indragostit permanent si iremediabil de tine, iar o parte din tine merge cu mine oriunde ma duc si eu. Dragostea te transforma.

One shot for my pain...

Imi place sa ajut lumea din jurul meu, prietenii, cine apeleaza la ajutorul meu, fac asta cu mare placere. Dar in schimb, nu primesc nici macar un sfert din cat dau. Uneori stau si ma gandesc ca nu am o prietena pe care sa o sun la 3 dimineata si sa ii zic: "Plang...", iar ea chiar sa ma linisteasca, aud decat simplele si banalele: "Hai, gata, e ok, o sa treaca totul." Mda, mersi mult. De aceea am preferat sa fiu pe cont propriu, iar atunci cand am nevoie de cineva sa ma asculte, iau o foaie si incep sa scriu. Foaia ma asculta mereu, nu imi reproseaza nimic niciodata, dar parca tot nu e la fel. Nu, nu ma plang, imi e bine asa cum sunt, ma limitez doar la ce am, m-am adaptat deja. Ma ascund in melodii, versuri si texte atunci cand nimeni nu e capabil sa ma asculte. Am nevoie doar de un pix si o foaie. Atat. Prefer sa-mi fumez singura tigara si sa-mi beau la fel de singura cafeaua, decat ca altii sa aibe impresia ca ma rog de ei sa vina cu mine. Si cel mai ciudat este ca nu sunt o fire singuratica, dar nu mai am nevoie de altii sa ma asculte, cand singura imi astern gandurile in ordinea pe care o vreau, si nimeni nu ma judeca. 

In acest amalgam de ganduri si fapte, am nevoie de cineva care sa ma ajute sa ma ridic atunci cand sunt la pamant, si fizic si psihic, am nevoie de cineva care sa ma sprijine cand nu gasesc ajutor, vreau sfaturi atunci cand gresesc, caut o persoana alaturi de care ma pot maturiza, caruia sa-i fiu alaturi si fara de care nu pot sta. Toata lumea are nevoie de acest cineva. Pentru mine, cel mai greu lucru pe care pot sa-l cred este ca am gasit aceasta persoana, o fiinta care este combatibila cu ce am eu in minte, care desi nu este persoana perfecta, este perfecta pentru mine, cu bune si rele.

In mod inconstient am nevoie de el mai mult decat orice, doar pentru ca vreau sa-l vad maturizandu-se alaturi de mine, sa invatam fiecare din greseala celuilalt, sa il simt alaturi si sa ii vad ochii stralucind de fericire. Probabil, cea mai mare multumire pentru o persoana care iubeste este ca persoana iubita sa fie fericita din cauza ei. Din punctul meu de vedere, acest lucru te face sa uiti de toate nemultumirile si insecuritatile tale, ceea ce duce la multumirea de sine, te face fericit cu tine insuti, oricat de demoralizat ai fii. Este un sentiment placut, acela de a fi important pentru cineva, sa stii ca o persoana are nevoie de tine, nu pentru ceva anume, ci de tine ca un tot. Te face sa te gandesti: "Uite ca sunt importanta pentru cineva, nu sunt inutila...", sau cel putin asta e doar gandirea mea si atat. 

Si totusi, sunt singura, dar am cea mai importanta persoana alaturi, vreau dar nu vreau mai mult, sunt intr-o continua schimbare si visez mult, foarte mult... 

My angel ♥

Si nu inteleg cum poti sa faci din mine ce vrei. Atatea sentimente puse, atatea sacrificii… Am cedat, am cedat in fata ta, si uneori imi pare rau. Pentru ca nu mai sunt cine eram, si poate acum imi era mai bine. Dar dup-aia imi amintesc cat te iubesc, si cum imi place sa te tin in brate, si cum ma alinti, si … Oh Doamne, toate atingerile, si toate saruturile, si se duce orice gand. Si frate, te iubesc, mai mult decat orice, si mi-ar placea sa te iau de mana si sa te fac sa zbori. Sa lasam totul in urma si sa fim doar noi, doi copii care se iubesc pana la cer si inapoi, si nu si-ar da drumul la mana orice s-ar intampla. Imi place sa cred ca iubirea noastra e speciala, chiar daca tu nu crezi, dar lasa-ma in damblalele mele sa traiesc in lumea mea, unde eu sunt o fata speciala, si prin “speciala” ma refer iubita de catre tine.  Pentru ca imi place cand ma faci sa simt asta, cand simt ca toata lumea e a mea doar din cauza ca te am pe tine. Oh Doamne, as putea sa stau ore in sir ca sa scriu tot ce simt pentru tine, as putea sa scriu o eternitate despre noi si nu m-as putea satura, si nici termina vreodata. Esti ingerul meu intr-o lume in care haosul domina, si vreau sa te am langa mine pentru eternitate. Te iubesc.

He blew my soul away.

Postul asta vroiam sa il scriu de acum doua zile, si tocmai azi, ca stau acasa, m-am gasit sa-l scriu. Deja am scris 3 posturi in 3 zile. Daca continui asa o sa fac record.

Stau la birou si beau un ceai cald. Vorbesc cu Irina prin mesaje, dar gandul imi este incontinuu la o singura persoana. E ciudat modul in care o persoana poate sa iti schimbe viata in doar cateva luni. E ciudat ceea ce simt atunci cand il privesc, cand il tin in brate, cand il sarut. E ciudat cum eu, doar o simpla fata, care nu credea in dragoste, iubeste cu toata fiinta ei.
Ma uitam zilele trecute prin telefon, si am o chestie care a salvat mesajele de un an, de prin aprilie chiar. Neavand ce sa fac, am inceput sa le citesc. Pe atunci eram cu altcineva, si stateam, citeam, si ma gandeam: Doamneee, cat de proasta puteai sa fii! Adica... Eram un copil, cum sunt si acum, dar atunci nu aveam minte absolut deloc.
Ma rog, mai iau o gura de ceai si ma uit pe tavan. "Oare ce mai face?..." imi apare in gand. Da, sunt indragostita maxim, si iubesc cu toata fiinta mea. M-am daruit complet lui si cel mai important, i-am daruit inima si sufletul meu.

Poveste.

Din cauza lipsei de somn si a plictiselii maxime am zis sa caut prin foile vechi si sa-mi recitesc chestiile pe care le-am scris atat de demult. Desi aveam imaginatie si inspiratie sa scriu despre total altceva, am zis totusi sa scriu chestia asta, sa-mi spuneti ce credeti. Nu stiu ce s-a intamplat si la scoala de ne da la engleza subiecte de eseuri despre dragoste, pana si la teste ne da despre acelasi subiect. Asa ca, luand 2 de 10 si la test si la eseu, am zis sa scriu si pe blog. In seara asta scriu mica poveste, iar dupa scriu despre ce vroiam eu initial. Cel mai posibil maine o sa postez ce vroiam de fapt azi sa scriu. Inca o chestie: Totul este fictiv, nu luati nimic ca atare. Nici macar nu mai stiu cand am scris aceasta chestie, deci nu pot sa spun in ce stare eram. Deci totul este fictiune.

"Este doar o poveste. Un el, o ea. Un el, care greseste, o ea, care il iubeste. Dar pentru cat timp? S-a umplut paharul.
Ea sta pe canapea, plange de vreo 2 ore. Se uita incontinuu la ceas, se gandeste ca poate el apare. Tic, tac, tic, tac, degeaba. Stie ce face, unde e, cu cine e, si asta o doare. O doare pentru ca nu stie de ce face asta. O doare sa stie ca poate fi usor inlocuita. O doare pentru ca a trecut prin multe si a acceptat multe. Dar parca pentru el nu conteaza. Si-a luat patura si s-a invelit cu ea, servetelele sunt langa ea, telefonul il tine strans in mana, poate poate vine. Dar ce ar putea sa faca? Ce ar putea sa zica? Stie ca e prea slaba pentru a se certa cu el, stie ca nu poate sa tipe la el, stie ca nu poate sa faca nimic.
Ea e o fata simpla. Nu e nici cea mai frumoasa fata, nici cea mai urata. Stie ca are totusi ceva aparte, ceva care te atrage, ceva cu care ar putea avea pe cine vrea. Si totusi, l-a ales pe el. Dintre toti l-a ales pe el. Pentru ce? Pentru lacrimi? Dezamagiri? E constienta ca o iubeste, ii arata asta in fiecare atingere, fiecare sarut, dar gandul ca imediat e inlocuita nu e usor de trecut peste. Ea a refuzat multi altii, care poate o meritau mai mult decat o merita el, dar il iubeste prea mult, si nu-si vede viata fara el.
In momentele astea si-ar dori o tigara, poate ar calma-o, dar pentru ce? Nu e fumatoare, si nu ar face decat sa-i faca alti nervi. Se gandeste doar la cum o sa reactioneze atat ea, cat si el, atunci cand o sa intre pe usa. Stie ca e ridicola ca face asta, dar nu se poate abtine, nu poate sa taca din gura. Macar de-ar fi prima oara...
Se aud cheile de la usa, a venit! Inima ii bate tare si o doare, durerea de cap provocata de plans parca se accentueaza. Usa se deschide usor, el intra, isi lasa geanta jos. Aprinde lumina. O vede.
-Ce-ai patit scumpo?! De ce plangi?
-Taci...
-Dar, iubito, ce s-a intamplat?
-Nu mai... intelege...
-Ce ai?... Gata, gata, linisteste-te. El incearca sa o ia in brate, in timp ce ea izbucneste in plans.
-Nu vreau. Nu. De ce? Pentru ce? Ce are mai bun decat mine? ea incepe sa tipe.
-Iubito... dar ce...
-Nici-un ce! Stiu unde ai fost, cu cine ai fost, ce ai facut! Nu inteleg de ce! Pentru ce sa stau ca proasta acasa sa plang in timp ce tu te duci si o futi pe aia?! Pentru ce ar trebui sa indur atatea?! De ce ma faci sa ma simt ca ultima femeie de pe pamant?! Odata, demult, ai spus ca tu nu poti sa fii fericit fara ca persoana de langa tine sa nu fie fericita! Acum ce faci? Ma simt mizerabil, in timp ce tu nu ai nici-o remuscare!?
Liniste. Se mai aud doar suspinele ei. El isi cauta pachetul de tigari din buzunar si isi scoate o tigara. Tigara se aprinde repede. Mmmm, Black Stone, cu aroma de cirese, miroase asa de bine... Dar nu e timpul sa se bucure de mirosul tigarilor. Ea stia ca daca el tace, si fumeaza cu asa pofta din tigara, e de rau. De ce inca mai crede ca o sa fie bine? Deja increderea in el e iar pierduta, dar nu se opreste sa creada ca o sa iasa bine...
-De ce crezi ca esti tu de vina? intreaba el cu un ton foarte serios si grav.
-Dar... pai nu... eu...
-Taci.
-Cum vrei sa tac daca...
-Am zis sa taci! el urla. De unde pula mea stiai tu de ea? De ce continui sa ma controlezi?! Iti faci singura rau prin chestii de genul. Nu realizezi asta? Stii ca te iubesc, stii ca as face orice pentru tine, stii ca mi-as da si viata pentru tine! Nu iti e de ajuns ca sunt al tau complet?! Toata viata mea iti apartine, tu ai putere asupra mea! Pentru tine ma trezesc in fiecare seara, pentru ca singurul lucru care ma poate dispune esti tu! Si totusi, pentru o chestie mica faci asa?! Da, gresesc, sunt om.
-Ideea e ca eu daca as face asa nu ai trece peste, nu m-ai ierta... Crezi ca sunt proasta ta? Sa accept atatea?! Nu pot sa cred ca ma inlocuiesti atat de usor, cu prima tarfa care iti iese in cale. Macar daca era de teapa ta, sau daca era mai buna decat mine... Asa intelegeam.
-Nimeni nu e mai buna decat tine. Proasto, stii ca te iubesc, dar... nu e vina mea. Este a doua oara in viata, si stiu ca gresesc. Dar stiu un lucru, ca la tine nu renunt. Asa ca daca vrei sa renunti la mine... esti libera sa o faci.
El o ia in brate. Ea izbucneste in plans. Il strange tare la piept si lacrimile nu se mai opresc. Cad amandoi in genunchi, acum plang amandoi.
-Te iubesc, frumoasa mea, dragostea mea...
-Si eu te iubesc, prostule, dar nu mai vreau sa ma ranesti..."

Sec, cand am citit-o suna mai bine, acum ca am scris-o, suna naspa. Ma rog. Enjoy.

Nevoie.

Am atatea idei in minte, despre ce sa scriu, si nu pot. Cand am foaia in fata ochilor mi se duc toate ideile. Am atatea lucruri de spus, dar nu am pe nimeni care sa ma asculte, nici macar foile majite cu gelul pixurilor nu mai vrea sa ma asculte.
Ma simt ciudat, ca si cum as fi singura nebuna, ca si cum nimeni nu ma intelege, desi sunt constienta ca astea sunt doare exagerari de-ale mele. Imi place sa fiu ascultata, imi place sa fiu alintata, rasfatata. Dar cui nu ii place? Sa fim seriosi.
Vreau ceva... Vreau ceva nou, o viata noua. Vreau sa cutreier tara, lumea, sa ma bucur de tot ce mi se poate oferi. Vreau sa ma simt bine, fara sa sufar. Vreau sa profit de tot ce imi poate oferi viata, absolut tot, atat bune, cat si rele. Lucrurile bune ma fac fericita pe moment, lucrurile rele ma ajuta sa ma maturizez si sa ma dezvolt spiritual.
Marea problema este urmatoarea: nu pot sa fac asta singura. Am nevoie in permanenta de cineva langa mine. Am realizat ca eu trebuie sa fiu dependenta de cineva, sau nu chiar asa, dar imi trebuie o persoana langa mine. Imi trebuie o persoana care sa ma ajute sa trec peste propriile frici, sa ma ajute sa ma ghidez in viata, sa ma bazez pe ajutorul acelei persoane. Nu zic ca nu as putea sau nu pot sa ma descurc singura, dar ma ia spaima, ma simt inferioara tuturor, ma simt stingherita. E ca si cum as avea frica de intuneric, si m-as trezi in mijlocul noptii, si realizez ca e pana de curent. As fi paralizata.
Am nevoie in permanenta de cineva langa mine si acesta este lucrul pe care il urasc cel mai mult la mine... E bine doar ca am cateva persoane care mereu sunt langa mine neconditionat, si asta ma ajuta enorm.

Trecut.

Trecutul... O perioada din viata noastra care uneori nu ne da pace. Trecutul... Avem atatea amintiri din trecut care revin cand ne asteptam mai putin. Amintirile revin ca un film in capul nostru ce ruleaza, si ruleaza, si nu se mai opreste.

Amintirile sunt doar niste arme ale trecutului. Amintirile ne ranesc, amintirile ne dor. Mai ales cand vrei sa uiti si nu poti. De fapt poti, dar tu ai impresia ca nu, nu poti. Indiferent de ce faci. In momentele de genu' este vital sa ai rabdare, sa incerci sa treci peste, sa nu te mai gandesti la trecut, sa nu te mai gandesti la vreo amintire. Si daca iti trece prin cap vreo secventa a trecutului, incearca sa schimbi "canalul", si sa iti amintesti ceva ce te face fericit, ceva frumos, ceva care nu te raneste.

Am avut si eu doua perioade cand traiam in trecut. Pot sa zic doar ca au fost groaznice. Oribile. Vroiam sa mor. Vroiam sa dispar. Vroiam sa ma inchid intr-o camera singura si sa plang pentru tot restul vietii. Dar era amuzant ca nimeni nu vedea ca eu sufar. Desi pot sa zic ca sunt o actrita buna, uneori ma impresionez si pe mine. Dar trecand peste. Sa va povestesc.

Prima oara a fost faza cu tata. Cand timp de... 5 ani, sau ceva de genu, traiam in trecut. De fiecare data cand imi aminteam de el, cand auzeam cuvantul "tata", cand imi aminteam numele lui, lucrurile pe care mi le-a facut, absolut orice chestie mica, legata de el, plangeam. De fiecare data cand intram in casa, stiind ca a stat si el aici, incepeam sa plang. O perioada buna de timp plangeam in fiecare seara cand ma gandeam la el, si adormeam cu lacrimi in ochi si perna uda. Dupa aceea, am realizat ca totusi, viata mea nu se termina aici. E doar o simpla persoana care poate fi uitata. Pana la urma am realizat ca nu merita sa traiesc in trecut, pentru ce? Ca sa plang in fiecare seara? Sa sufar si sa mi se rupa sufletul cand ma gandeam la copilaria mea? Pentru ce? Am realizat ca nu merita sa sufar pentru ceva ce a trecut deja de mult timp. Si am reusit sa trec peste. Cum? Inca nu-mi dau seama cum. Pur si simplu, cand ma gandeam la... "tata", incercam sa abtin sa nu plang. Incepeam sa imi pun intrebari in minte: "De ce inca plang?", "Frate, nu mai trebuie sa ma afecteze... A trecut atat timp. Gata!" Si incercam sa ma motivez singura, pentru ca am trecut singura peste chestia asta, nu m-a ajutat nimeni. La inceput ma ajutat mama. Ma lua in brate de fiecare data cand ma vedea ca plang, dar dupa un an, doi ani, a vazut ca nu trec peste si a inceput sa fie socata: "E in trecut Mari! Trebuie sa treci peste. Nu poti sa traiesti la infinit in trecut!" Si asa am facut, am trecut peste. Intr-un final.

A doua oara cand am trait in trecut e o perioada care ... este mai recenta. Si mai, ciudata? Banala? Seaca? Nu stiu. Ideea e ca, am iubit pe cineva enorm si am realizat ca din cauza mea sufera. Si din cauza ca suferea ea sufeream si eu. Asa ca mi-am bagat pula in tot, desi riscam sa o pierd, dar m-am gandit la binele ei. Ca ii era mai bine fara mine. A trecut o luna, doua luni, in care eu n-am mai cautat-o. Ea bineinteles ca ma suna, imi dadea mesaje. Dar eu nu ii raspundeam. Desi vroiam sa ii aud vocea, si sa stiu ca e bine, mi-am bagat in minte ca nu mai trebuie sa mai intervin in viata ei. Pentru ca a suferit destul din cauza mea. Si luasem o atitudine indiferenta, o atitudine care am avut-o mult timp, si cu care ma obisnuisem atat de mult, incat ajunsesem sa cred ca de fapt eu asa sunt. Indiferenta, rece, seaca. Ma rog, revenind. Eu , intr-o seara, nu stiu ce am avut in cap in seara aia, am sunat-o. Totul ok, ea era putin socata, era ceva in genul: "Dar... de ce m-ai sunat?..." Iar eu eram asa de... seaca. Si ii tot aminteam de trecut, si ii scoteam ochii, si ii spuneam atat de multe lucruri care o dureau, iar eu nu realizam. Eu parca ii faceam in ciuda, ceva gen: "Uite frate! Eu am reusit sa trec peste, iar tu? Tu ce faci? Stai si suferi?". Dar nu am realizat lucrurile astea. Nu prea curand. Am sunat-o o data, de doua ori, de n ori, pana cand am realizat ce fac. Pana cand am realizat ca plangea, si evita sa se intoarca in trecut. Pana cand am realizat cat o ranesc. [Imi pare rau.] Si am realizat ca ea vroia sa treaca peste, iar eu eram cea care tot se intorcea in trecut, ii placea sa rascoleasca totul, si sa isi aduca aminte, si sa sufere. Pana cand am zis si de data asta gata. Iar am luat atitudinea aceea indiferenta, dar de data asta a fost mai ok. La modul ca eram indiferenta, dar nu prea. Decat atunci cand vroiam.

Ma rog. Cred ca am scris destul de mult. Nu ma asteptam sa scriu atat de mult. Ideea este ca poti sa evadezi din trecut, trebuie doar sa ai multa vointa, rabdare, eventual si pe cineva care vrea sa te ajute, cu adevarat, sa treci prin asta. Este doar decizia ta. Tu trebuie sa faci primul pas spre o viata noua, care nu implica trecutul.

[Oricare ti-ar fi trecutul, tine minte ca ai inca un viitor imaculat!]

O singura persoana...

E atat de simplu de pierdut increderea, de a-l pierde pe cel de langa tine, de a pierde tot.
Pentru unele persoane, un anumit "cineva", ori un "el", ori o "ea", e motivul perntru a fi fericite, de a fi euforice, de a ajunge in rai, atunci cand sunt cu "cineva"-ul respectiv.
Este ciudat ca acest lucru se aplica si pentru mine. Nu mi-as fi putut imagina ca o sa ajung as fiu asa. Sa ma schimb atat pentru o persoana, sa iert si sa trec peste lucruri pe care le credeam de neiertat, si pe care ziceam ca nu o sa le ieri la persoana cu care voi fi. Dar uite ca le-am iertat si am acceptat unele lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le accept. De ce?
De ce am pus atata suflet intr-un timp atat de scurt? De ce nu pot rezista o zi fara sa-l vad, sa-l sarut, sa-l privesc in ochi si sa-i zambesc? De ce atunci cand sunt cu el sunt fericita? De ce? Imi trec atat de multe intrebari in cap, la care nu le gasesc raspunsuri...
Doar cand ma gandesc la el imi bate inima mai tare, incep sa zambesc ca o proasta, cand ii vad numarul pe ecranul telefonului parca simt cum toti fluturii din burta o iau la goana in tot corpul meu, iar atunci cand il vad, il iau in brate, il sarut, totul in jurul meu dispare si ramanem doar noi doi. Noi doi. Doua persoane care suntem atat de diferite, dar totusi atat de asemanatoare. Doua persoane care... Doua persoane.
Si acum zambesc ca o proasta pentru ca ma gandesc la el, ma gandesc ca, intr-un fel sau altul, e al meu. Pe mine ma face fericita in fiecare zi, in mod inconstient. El nu realizeaza cat inseamna pentru mine, ce efect are asupra mea, cum ma simt cand sunt cu el.
Intr-o perioada credeam ca o sa fie ceva de moment, ceva temporar. Trec cateva zile, trece o saptamana, trec doua, vad ca nu-mi trece starea de bine, de fericire... E ciudat. E singurul baiat cu care ma simt "eu" cu adevarat in prezenta lui, singurul baiat pentru care simt ceea ce simt, singurul baiat pentru care chiar sunt in stare sa fac multe. As vrea sa fie asa in fiecare zi. Sa stau cu el, sa-l iau in brate, sa-l simt langa mine. E singura persoana cu care as sta non-stop si nu m-as satura de ea. Nu stiu. As sta langa el incontinuu fara sa ma plictisesc.

"Pentru o lume intreaga esti un simplu om, dar pentru un om insemni o lume intreaga..."

Aberatii partea a 3-a.

Uneori, se intampla ca sa ai de ales intre doua lucruri. Doua lucruri total diferite. Unul pe care si-l doreste creierul, altul pe care si-l doreste inima. Si cine castiga de cele mai multe ori? Inima. Pentru ca inima este ... Inima este tot ce ne tine pe noi in viata, ea stie ce este mai bine pentru noi.
Chiar daca este rupta in mii si mii de bucatele, inima tot o sa continuea sa iubeasca. Daca nu acum, sigur mai incolo. Este ciudat cum se intampla lucrul asta. Stau si ma gandesc cum se intampla, dar nu gasesc o explicatie logica. Nu pot sa gasesc. Inima continua sa iubeasca, desi iti spui ca nu mai vrei sa iubesti. Dar exista un remediu si pentru iubirea asta continua.
Vointa.
Vointa este un concept filozofic care ajuta in cadrul dezvoltarii sociale. Mai simplu, cu vointa poti face orice. Cu vointa poti sa te lasi de fumat, daca esti fumator, poti sa te lasi de droguri, daca esti drogat, poti sa incetezi sa mai iubesti, daca iubesti persoana gresita. De obicei nu ajuta doar vointa, iti trebuie si ajutor, si de obicei, din cauza ca nu au la cine sa apeleze, sau nu exista persoane care sa aibe rabdare, se intorc la chinurile zilnice.

[Observ ca aberez pe blog din ce in ce mai mult, ma rog. Asta e doar o mica paranteza.]

Cand ma gandesc la fetele care stau cu baieti doar ca sa profite de ei, intr-un fel le inteleg. Pentru ca, ce vina au ele ca un prost care nu le merita dragostea au profitat de ele, si acum la randul lor au ajuns profitoare? Si intr-un fel e mai bine asa, sa fii intr-o relatie, dar sa nu te implici sentimental. Sa fii doar pentru bani, sex, cadouri, masina, casa si ce avantaje mai au relatiile in general.
Dar nu stiu. Avantajul meu este ca inca am inima prea buna ca sa fac chestia asta. Si desi am vrut o data sa fiu asa, n-am reusit. Nu pot. Nu ma lasa inima.

Noi.

Crede-ma ca as fi vrut sa-ti mai fi spus multe. Dar toate gandurile s-au risipit prin rasetele noastre. Dar tot o sa le spun.
Scuze ca sunt asa "ciufuta" de obicei, dar crede-ma, asa e firea mea. Si vreau sa stii ca de obicei, cand sunt cu tine, pur si simplu uit de lumea din jur, pur si simplu uit tot ce ma doare, tot ce ma framanta, toate supararile. Le uit doar pentru ca sunt in prezenta ta, si sunt fericita.
Ma faci fericita, pur si simplu ma pierd cand ma iei in brate si te simt doar pe tine. Tot ceea ce e in jur dispare incetul cu incetul, si eu intru in lumea mea, unde suntem doar noi doi. Noi doi. Fericiti. Unde totul dispare, si e totul un vis.
Stiu ca iti gresesc mult, ca sunt dificila, enervanta, suparacioasa, ciufuta, dar nu vreau sa fiu asa. Incerc sa ma schimb, pentru amandoi, uneori imi iese, alteori nu. Inca gresesc, pentru ca nu sunt perfecta, ca sa-mi reuseasca totul. Crede-ma ca incerc din rasputeri sa incerc sa nu ma mai doara unele lucruri, sa nu ma mai afecteze asa de mult, dar nu pot. Pentru ca te implic pe tine, si nu vreau sa mai suferi. Nu vreau sa te mai vad suferind. Gata.
Si iar ma risc sa scriu, pentru ca unele lucruri nu vreau sa le zic, de fapt, mi-e frica sa le zic, si poate o sa scriu asa mult si bine. Dar nu conteaza.
Incearca sa vezi totul cu alti ochi, incearca sa fii mai optimist. Ai vazut ca nu doare daca te bucuri de lucrurile marunte care ti se ivesc. Nu doare sa crezi in tine, si in mine. Pentru ca pana la urma suntem noi. Nu stiu a cata oara e cand iti zic asta, dar... Pe tine te vreau, si nu renunt la tine. Tine minte asta.
Si sa stii ca de multe ori nu ma gandesc la binele meu, ma gandesc la binele tau, la sentimentele tale, la ce simti tu, la tine. Prefer sa te stiu pe tine fericit, pentru ca imi da o stare de bine. Ma simt si eu fericita cand tie ti-e bine.
Si vroiam sa-mi cer scuze pentru asta-seara. Nu stiu de ce am reactionat asa. Chiar nu vroiam. Chiar nu realizam. Chiar ... Imi pare rau. Nu vroiam sa iasa asa.
Si iti multumesc pentru tot. Absolut pentru tot.

[Te iubesc.]

Karma + Aberatii partea a doua.

Cause what goes around, comes around.

What goes up, must come down.

[Alicia Keys - Karma]

Care dintre voi ati auzit de karma? Care stiti ce inseamna? Care crede in ea?

Karma este un fel de forta care fac lucrurile sa se intoarca la tine oarecum. Gen, inseli pe cineva, dar o data si o data tot o sa te insele si cineva pe tine. Gen, se intoarce roata.

Melodia cu care am inceput postul este absolut genial, si este vorba despre Alicia Keys care isi astepta iubitul la 3 dimineata singura in casa, si de care s-a despartit, dar dupa aceea, tipul se intoarce la ea. Dupa atata suferinta pe care o duce Alicia, se intoarce roata si el sufera. Asta e karma.

Acum sa aberam. Aberatiile mele. Care sunt speciale. Pentru ca sunt ale mele. [Asa spune Irina.]

Mam saturat de lume, in general. Toate pizdele de 12, 13 ani fumeaza si se drogheaza pentru a parea si ele "cool". Bai fetitelor. Bagativa dracu mintea la cap. Va sta gandul numai la droguri si baieti. Ma intreb, daca generatia noastra e cum e, oare generatie viitoare, cand o sa fim noi parinti, in ce hal o ajunge? Nu stiti cat de mult pot sa apreciez o fata/ un baiat in ziua de azi care nu fumeaza, care nu se drogheaza, care e cuminte. Fiindca ma regasesc in ei. Fiindca o data eram si eu asa.

Whateva'. Mie rau. Miam facut o tigara, miam rulato, am fumato, si acum mie somn de numai pot.

Ne mai auzim. Pa.

Iubire.

Ai simtit vreodata ca iubesti? Ca iubesti cu adevarat? Adica nu ca esti indragostit, ca ai fluturasi in stomac si te gandesti la el. Nu, nu atunci. Atunci cand tiai da si viata pentru persoana iubita, cand ai face orice numai ca celalalt sa fie fericit, sa stii ca vrei sa renunti la orice numai sai fie bine celeilalte persoane.
Ma fute deja ideea de a spune cuiva: "Te iubesc!" doar pentru ca asa e moda. Gen, vai, sunt impreuna cu ala si il iubesc! E chiar enervant. Si asta dupa nici o zi dupa ce sunt impreuna. Adica, gen, il iubesc, nu stiu ce, si dupa nici o saptamana te desparti de el. Sau sa fii cu cineva doar pentru ca e popular, sau ca poate sa te ajute cu ceva.
Iubirea e facuta pentru cei cu inima pura, care sunt inca niste copii in interior. Niste copii maturizati prea devreme. Cel putin asta e parerea mea. Si o tin pe a mea. Iubirea o primesti daca o daruiesti.
Pot spune ca am trecut prin destul de multe, si doar o singura persoana stie exact toata povestea, in rest mai sunt persoane care stiu doar cateva detalii... Dar o singura persoana stie ce sa intamplat, prin ce am trecut, etc. Si mia dat dreptate.
Oricum, te iubesc si o sa fiu langa tine mereu. Stii bine asta. Si nu vreau sa te pierd din cauza unor porcarii. Mie deja greu sa accept ca o sa te pierd oricum. Si nu stiu cum o sa fiu atunci. Distrusa complet. Asa o sa fiu.

Te iubesc.

Lucruri.

Sunt multe lucruri de care as avea nevoie in momentul asta. Lucruri care ma fac sa ma simt mai bine. O tigara, o imbratisare, o partida de ras, o plimbare lunga, iubire.

Iubire. Un cuvant frumos.

Nu, acum nu stau sa insir dezamagirile mele in dragoste, desi nu am ce dezamagiri sa scriu, deci stati linistiti. In primul rand am nevoie de iubirea prietenilor, o iubire de care sunt dependenta. Fara ea nu pot rezista. In al doilea rand am nevoie de iubirea mamei, care... Care ma dezamageste, dar pe care o dezamagesc si eu. Si imi pare rau de asta. Si in al treilea rand am nevoie de iubirea lui. A cui? Nu stiu a cui. A... lui. O data si o data o sa il gasesc. Un tip care ma merita si pe care il merit. Mai am de cautat totusi.

Post scurt. Lipsa de inspiratie.

Sa-mi bag...

Sami bag picioarele daca mai vreau. Tot ce aud de la tine e ca numai vrei. Nu mai poti. Tu crezi ca eu mai rezist mult? Cat crezi ca o sa mai rezist? Buna intrebare. Nu, nu te las la greu. Nu sunt genul ala de "prietena". Si nici nam de gand sa te parasesc pana cand nuti bagi mintile in cap. Am mers o data pana la tine. Crezi ca nu pot sa o fac din nou? Pot. Dar nu cred ca ar avea rost. Incerc sa rezist. Incerc sa rezist atat pentru mine cat si pentru tine. Chiar ma intreb ce sar intampla daca nu mai fi cunoscut. Hmm... Nu vreau sa ma gandesc. Whateva'.

Nu te mai gandi la prostii si bagati dracu mintile in cap!

Profita de orice

Mereu am fost invatata ca trebuie sa fiu multumita de ceea ce am. Cand eram mica nu intelegeam de ce. De ce nu ar trebui sa ceri mai mult de la viata?
Dar ajungand la varsta pe care o am realizez ca de fapt trebuie sa te bucuri de ce ai. Nu neaparat sa nu ceri mai multe, dar daca tu vrei tot mai multe lucruri, nu realizezi ce ai langa tine.
De exemplu: Ai prieteni buni langa tine, dar tu vrei sa fii cel mai popular/a din liceu. Incepi sa te imprietenesti cu toti, esti popular/a, dar iti uiti prietenii adevarati, si uiti de unde vii.
Sau, ai un prieten dragut, care chiar tine la tine, dar tu de fapt te folosesti de el. Pentru varii motive. Si nu vezi de fapt cine e el de fapt. Sau invers. Asta pentru baieti.
Am ajuns sa ma bucur de fiecare cuvant frumos adresat, fiecare cadou facut de prietenii care tin la mine, de prietenii care imi dau sfaturi, ma asculta cand am nevoie, de fiecare imbratisare primita, de fiecare sarut, de toate lucrurile marunte, dar care ne infrumuseteaza viata.
Trebuie sa fim atenti la ceea ce avem, daca nu vrem sa pierdem totul...
Va iubesc.