Din cauza lipsei de somn si a plictiselii maxime am zis sa caut prin foile vechi si sa-mi recitesc chestiile pe care le-am scris atat de demult. Desi aveam imaginatie si inspiratie sa scriu despre total altceva, am zis totusi sa scriu chestia asta, sa-mi spuneti ce credeti. Nu stiu ce s-a intamplat si la scoala de ne da la engleza subiecte de eseuri despre dragoste, pana si la teste ne da despre acelasi subiect. Asa ca, luand 2 de 10 si la test si la eseu, am zis sa scriu si pe blog. In seara asta scriu mica poveste, iar dupa scriu despre ce vroiam eu initial. Cel mai posibil maine o sa postez ce vroiam de fapt azi sa scriu. Inca o chestie: Totul este fictiv, nu luati nimic ca atare. Nici macar nu mai stiu cand am scris aceasta chestie, deci nu pot sa spun in ce stare eram. Deci totul este fictiune.
"Este doar o poveste. Un el, o ea. Un el, care greseste, o ea, care il iubeste. Dar pentru cat timp? S-a umplut paharul.
Ea sta pe canapea, plange de vreo 2 ore. Se uita incontinuu la ceas, se gandeste ca poate el apare. Tic, tac, tic, tac, degeaba. Stie ce face, unde e, cu cine e, si asta o doare. O doare pentru ca nu stie de ce face asta. O doare sa stie ca poate fi usor inlocuita. O doare pentru ca a trecut prin multe si a acceptat multe. Dar parca pentru el nu conteaza. Si-a luat patura si s-a invelit cu ea, servetelele sunt langa ea, telefonul il tine strans in mana, poate poate vine. Dar ce ar putea sa faca? Ce ar putea sa zica? Stie ca e prea slaba pentru a se certa cu el, stie ca nu poate sa tipe la el, stie ca nu poate sa faca nimic.
Ea e o fata simpla. Nu e nici cea mai frumoasa fata, nici cea mai urata. Stie ca are totusi ceva aparte, ceva care te atrage, ceva cu care ar putea avea pe cine vrea. Si totusi, l-a ales pe el. Dintre toti l-a ales pe el. Pentru ce? Pentru lacrimi? Dezamagiri? E constienta ca o iubeste, ii arata asta in fiecare atingere, fiecare sarut, dar gandul ca imediat e inlocuita nu e usor de trecut peste. Ea a refuzat multi altii, care poate o meritau mai mult decat o merita el, dar il iubeste prea mult, si nu-si vede viata fara el.
In momentele astea si-ar dori o tigara, poate ar calma-o, dar pentru ce? Nu e fumatoare, si nu ar face decat sa-i faca alti nervi. Se gandeste doar la cum o sa reactioneze atat ea, cat si el, atunci cand o sa intre pe usa. Stie ca e ridicola ca face asta, dar nu se poate abtine, nu poate sa taca din gura. Macar de-ar fi prima oara...
Se aud cheile de la usa, a venit! Inima ii bate tare si o doare, durerea de cap provocata de plans parca se accentueaza. Usa se deschide usor, el intra, isi lasa geanta jos. Aprinde lumina. O vede.
-Ce-ai patit scumpo?! De ce plangi?
-Taci...
-Dar, iubito, ce s-a intamplat?
-Nu mai... intelege...
-Ce ai?... Gata, gata, linisteste-te. El incearca sa o ia in brate, in timp ce ea izbucneste in plans.
-Nu vreau. Nu. De ce? Pentru ce? Ce are mai bun decat mine? ea incepe sa tipe.
-Iubito... dar ce...
-Nici-un ce! Stiu unde ai fost, cu cine ai fost, ce ai facut! Nu inteleg de ce! Pentru ce sa stau ca proasta acasa sa plang in timp ce tu te duci si o futi pe aia?! Pentru ce ar trebui sa indur atatea?! De ce ma faci sa ma simt ca ultima femeie de pe pamant?! Odata, demult, ai spus ca tu nu poti sa fii fericit fara ca persoana de langa tine sa nu fie fericita! Acum ce faci? Ma simt mizerabil, in timp ce tu nu ai nici-o remuscare!?
Liniste. Se mai aud doar suspinele ei. El isi cauta pachetul de tigari din buzunar si isi scoate o tigara. Tigara se aprinde repede. Mmmm, Black Stone, cu aroma de cirese, miroase asa de bine... Dar nu e timpul sa se bucure de mirosul tigarilor. Ea stia ca daca el tace, si fumeaza cu asa pofta din tigara, e de rau. De ce inca mai crede ca o sa fie bine? Deja increderea in el e iar pierduta, dar nu se opreste sa creada ca o sa iasa bine...
-De ce crezi ca esti tu de vina? intreaba el cu un ton foarte serios si grav.
-Dar... pai nu... eu...
-Taci.
-Cum vrei sa tac daca...
-Am zis sa taci! el urla. De unde pula mea stiai tu de ea? De ce continui sa ma controlezi?! Iti faci singura rau prin chestii de genul. Nu realizezi asta? Stii ca te iubesc, stii ca as face orice pentru tine, stii ca mi-as da si viata pentru tine! Nu iti e de ajuns ca sunt al tau complet?! Toata viata mea iti apartine, tu ai putere asupra mea! Pentru tine ma trezesc in fiecare seara, pentru ca singurul lucru care ma poate dispune esti tu! Si totusi, pentru o chestie mica faci asa?! Da, gresesc, sunt om.
-Ideea e ca eu daca as face asa nu ai trece peste, nu m-ai ierta... Crezi ca sunt proasta ta? Sa accept atatea?! Nu pot sa cred ca ma inlocuiesti atat de usor, cu prima tarfa care iti iese in cale. Macar daca era de teapa ta, sau daca era mai buna decat mine... Asa intelegeam.
-Nimeni nu e mai buna decat tine. Proasto, stii ca te iubesc, dar... nu e vina mea. Este a doua oara in viata, si stiu ca gresesc. Dar stiu un lucru, ca la tine nu renunt. Asa ca daca vrei sa renunti la mine... esti libera sa o faci.
El o ia in brate. Ea izbucneste in plans. Il strange tare la piept si lacrimile nu se mai opresc. Cad amandoi in genunchi, acum plang amandoi.
-Te iubesc, frumoasa mea, dragostea mea...
-Si eu te iubesc, prostule, dar nu mai vreau sa ma ranesti..."
Sec, cand am citit-o suna mai bine, acum ca am scris-o, suna naspa. Ma rog. Enjoy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu