Love is all around me.

Stii? E frumos sa auzi unele cuvinte de la persoana iubita, chiar daca nu le spune la momentul potrivit. Important e ca le spune, ca momente potrivite pentru anumite cuvinte nu exista. 

Imi place cum sunt acum, mai indragostita ca niciodata, mai iubitoare si intelegatoare decat as fi putut crede. Chiar este diferit, tensiunea dintre noi a disparut si a facut loc sperantei. Cum am spus zilele trecute, si nu am crezut pana acum, dragoste adevarata in zilele noastre nu gasesti, dar mi se demonstreaza din ce in ce mai mult ca aceasta exista. E frumos sa traiesti o poveste de dragoste, ii compatimesc pe cei care nu au parte macar pe jumate din ceea ce traiesc eu. Sau mai rau, pe cei care nu au fost nici macar o singura data indragostiti. Intr-un fel sau altul, atunci cand ai face orice pentru persoana iubita, automat iti dai un sens, pentru ca ajunge ca scopul tau in viata e sa iti faci jumatatea fericita. 

Si am invatat un lucru: ca sa fii cu adevarat fericita trebuie sa gandesti mai putin. Da, nu trebuie sa stai sa analizezi fiecare lucru in parte, sau sa ai asteptari de genul: "Aseara i-am facut de mancare, poate cand ajung acasa gasesc si eu pranzul pus pe masa.", este doar un exemplu, dar daca gandesti asa, o sa fii nefericita. Cel mai bine intr-o relatie este sa simti lucrurile care dragostea ti le ofera, nu sa stai sa le gandesti. Si asta o zic eu, care gandesc extrem mult si analizez orice situatie pana la cele mai mici detalii. Sper sa aibe toata lumea parte de dragoste.

Fara titlu.

Am iubit mult, sau poate n-am iubit deloc. M-am indragostit de foarte multe ori, desi de multe ori eram doar... naiva. Am sarutat multe persoane, desi doar la cateva a insemnat ceva. 

De multe ori sunt curioasa ce m-as face fara el. Adica, ne-am desparti, ne-am vedea fiecare de viata lui si aia e. Dar de fapt n-ar fi asa. E dubios ca oricat de mult ne-am certa si oricat de mult ne-am dispretui pe moment, nu avem cum sa ne despartim. Nu avem cum. Suntem ca doua piese dintr-un puzzle, odata ce au fost potrivite, n-au de ce sa se desparta si continua restul puzzle-ului, viata. As vrea uneori sa stie cat de mult il iubesc, cat de mult inseamna pentru mine si ce se intampla cu mine atunci cand il vad, cand il simt, cand ma saruta, cand ma alinta... Sunt ca o fetita din liceu, indragostita de cel mai tare tip din liceu. Fix asa ma simt. Stiu ca e in multe feluri, dar e al meu si eu il iubesc cu toate defectele lui. 

In momentul in care vei avea in inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste si vei simti adancimea, incantarea si extazul ei, vei descoperi ca lumea s-a transformat pentru tine. 

Dragostea te transforma.

Va veni o zi in care vei vedea tot ce pana astazi nu ai avut ochi sa vezi. Va veni o zi in care o sa spui: "Ai avut dreptate." Va veni o zi in care o sa iti deschizi ochii si inima indeajuns sa vezi ce si cine sunt cu adevarat, pentru ca, desi ti-am aratat prin multe feluri cine si ce sunt, m-ai acceptat asa cum sunt, dar in acea zi nu o sa-ti vina sa crezi ce ascund in sufletul si inima mea. Poate fi coplesitor modul in care te iubesc, poate este prea mult pentru tine, dar nu pot sa fiu altfel. Nu pot sa ma schimb si sa iti arat mai putine. Va veni o zi in care iti voi arata si iti voi spune ce nu am avut curajul pana acum, dar mai este timp pana atunci. Pana atunci mai ai de descoperit, pana atunci trebuie sa te multumesti cu ce ai, pana atunci va trebui sa te pregatesti, ca daca se intampla sa ma "transform" si te prind nepregatit, nu ai putea sa rezisti. 

Pana atunci sunt fericita, incerc sa ma acomodez cu mine, mai mult decat sunt acum, pana atunci te iubesc. Si te voi iubi mereu, iti jur. Recunosc ca m-am indragostit permanent si iremediabil de tine, iar o parte din tine merge cu mine oriunde ma duc si eu. Dragostea te transforma.

My angel ♥

Si nu inteleg cum poti sa faci din mine ce vrei. Atatea sentimente puse, atatea sacrificii… Am cedat, am cedat in fata ta, si uneori imi pare rau. Pentru ca nu mai sunt cine eram, si poate acum imi era mai bine. Dar dup-aia imi amintesc cat te iubesc, si cum imi place sa te tin in brate, si cum ma alinti, si … Oh Doamne, toate atingerile, si toate saruturile, si se duce orice gand. Si frate, te iubesc, mai mult decat orice, si mi-ar placea sa te iau de mana si sa te fac sa zbori. Sa lasam totul in urma si sa fim doar noi, doi copii care se iubesc pana la cer si inapoi, si nu si-ar da drumul la mana orice s-ar intampla. Imi place sa cred ca iubirea noastra e speciala, chiar daca tu nu crezi, dar lasa-ma in damblalele mele sa traiesc in lumea mea, unde eu sunt o fata speciala, si prin “speciala” ma refer iubita de catre tine.  Pentru ca imi place cand ma faci sa simt asta, cand simt ca toata lumea e a mea doar din cauza ca te am pe tine. Oh Doamne, as putea sa stau ore in sir ca sa scriu tot ce simt pentru tine, as putea sa scriu o eternitate despre noi si nu m-as putea satura, si nici termina vreodata. Esti ingerul meu intr-o lume in care haosul domina, si vreau sa te am langa mine pentru eternitate. Te iubesc.

Post 2 in 1.

Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in ultima luna. Para nu as fi eu. Parca... altcineva ar gandi si eu as fi doar o papusa. Imi pare rau. Imi pare rau ca m-am schimbat aiurea, si nu stiu de ce. Cand imi mergeau si mie bine pe toate planurile, trebuia sa mi le stric tot eu singura, ca si cand tot eu m-as fi saturat de fericire... O Doamne, nu stiu.
Imi cer scuze persoanelor pe care le-am ranit din proprie prostie si nestiinta. Imi cer scuze persoanelor pe care le-am ranit cu nici-o intentie. Imi cer scuze mie ca am devenit asa. Voi redeveni la fel, nu, mai buna decat am fost, si voi lupta in continuare pentru ceea ce-mi doresc. Voi aprecia si mai mult clipele petrecute cu cei dragi si imi voi pune ordine in ganduri. Deja am realizat unele lucruri care nu se leaga si le voi schimba. Pana la urma, nu am de ce sa ma schimb.

Acum, schimband subiectul, iarna asta, luna asta, am fost de 2 ori la munte, mi-am facut damblaua si m-am dat cu sania pe partie [nu, nu stiu sa schiez si nici sa ma dau cu placa], si m-am si relaxat, desi am plecat obosita, nedormita... A fost totul frumos, peisajele de vis, zapada. Frumos.

Acum revenind la subiectul anterior, ca mi-e lene sa dau in sus ca sunt pe telefon, vreau sa iti multumesc tie, Razvane, ca ai fost langa mine ai mi-ai acceptat toate nebuniile. Ti-am promis un lucru, de fapt l-am propus, si o sa ma tin de el. Nu sunt oarba, incerc sa nu vad unele lucruri, nu sunt proasta, doar fac pe proasta. Stiu ca am gresit, si imi pare rau. Te iubesc...

We found love in a hopeless place ♥.

Aseara, stateam in pat si ma gandeam doar la un singur lucru: el. Atat. Asta fac mereu, fie ca sunt in masina, in metrou, la scoala sau acasa. Desi stiu ca stau in fiecare zi cu el, desi stiu ca imi petrec fiecare clipa libera cu el, atunci cand fiecare se duce la casa lui, sau la treaba lui, parca lipseste ceva. Parca... Parca mi se face dor. Aseara, ca in fiecare seara cand nu dorm cu el, mi-am luat in brate ursuletul si ma gandeam cat de bine ar fi sa il am langa mine in fiecare seara, sa adorm pe pieptul lui, tinand-ul in brate, sa il simt langa mine.
Nu pot sa cred ca sunt atat de fericita. Azi, de exemplu, la scoala, am plans de fericire. Si nu o data, de doua ori. Si dansam prin clasa, si eram in al noua-lea cer. Nu mai conta nimic, nimeni. Conta doar faptul ca ma gandeam la el, ma gandeam la ochii lui, la buzele lui, la vocea lui, la el. Atunci cand sunt cu el, totul din jur dispare, totul se rezuma doar la el. E un vis, vis devenit realitate. Cand ii aud vocea, ma simt hipnotizata, nu mai aud nimic. Cand ma gandesc la el, un zambet imi apare pe fata si ma face sa uit de toate problemele, cand sunt in bratele lui, ma topesc toata si ma rog ca clipa sa dureze mai mult, cand ma saruta, nu-mi mai simt picioarele, nu mai traiesc in lumea asta, deja plutesc de fericire.
Nu credeam ca o sa intalnesc vreo persoana, mai ales un baiat, care sa semene atat de mult cu mine, dar sa fie atat de diferit. Nu credeam ca o sa mi se intample vreodata asa ceva. Nu credeam ca o sa plang de fericire si sa am o asa stare de bine. Nu credeam ca o sa iubesc prea curand un baiat cum te iubesc pe tine.
Da, sunt mega-hiper-super-extra indragostita de tine, si nu inteleg cum e posibil. Si acum, desi esti la cativa metri distanta de mine, vreau sa te tin in brate si zambesc ca o proasta gandindu-ma la tine. Te ador. Te iubesc. Nu am cuvinte sa descriu ceea ce simt pentru tine. Nu s-au inventat atatea cuvinte ca sa ma exprim cum trebuie. Pur si simplu cand te vad, cand esti langa mine, sunt moarta. Nu mai gandesc, doar simt. Te simt. Nu stiu cum reusesti sa faci asta, dar iti iese de minune.

TE IUBESC!

Noi.

Crede-ma ca as fi vrut sa-ti mai fi spus multe. Dar toate gandurile s-au risipit prin rasetele noastre. Dar tot o sa le spun.
Scuze ca sunt asa "ciufuta" de obicei, dar crede-ma, asa e firea mea. Si vreau sa stii ca de obicei, cand sunt cu tine, pur si simplu uit de lumea din jur, pur si simplu uit tot ce ma doare, tot ce ma framanta, toate supararile. Le uit doar pentru ca sunt in prezenta ta, si sunt fericita.
Ma faci fericita, pur si simplu ma pierd cand ma iei in brate si te simt doar pe tine. Tot ceea ce e in jur dispare incetul cu incetul, si eu intru in lumea mea, unde suntem doar noi doi. Noi doi. Fericiti. Unde totul dispare, si e totul un vis.
Stiu ca iti gresesc mult, ca sunt dificila, enervanta, suparacioasa, ciufuta, dar nu vreau sa fiu asa. Incerc sa ma schimb, pentru amandoi, uneori imi iese, alteori nu. Inca gresesc, pentru ca nu sunt perfecta, ca sa-mi reuseasca totul. Crede-ma ca incerc din rasputeri sa incerc sa nu ma mai doara unele lucruri, sa nu ma mai afecteze asa de mult, dar nu pot. Pentru ca te implic pe tine, si nu vreau sa mai suferi. Nu vreau sa te mai vad suferind. Gata.
Si iar ma risc sa scriu, pentru ca unele lucruri nu vreau sa le zic, de fapt, mi-e frica sa le zic, si poate o sa scriu asa mult si bine. Dar nu conteaza.
Incearca sa vezi totul cu alti ochi, incearca sa fii mai optimist. Ai vazut ca nu doare daca te bucuri de lucrurile marunte care ti se ivesc. Nu doare sa crezi in tine, si in mine. Pentru ca pana la urma suntem noi. Nu stiu a cata oara e cand iti zic asta, dar... Pe tine te vreau, si nu renunt la tine. Tine minte asta.
Si sa stii ca de multe ori nu ma gandesc la binele meu, ma gandesc la binele tau, la sentimentele tale, la ce simti tu, la tine. Prefer sa te stiu pe tine fericit, pentru ca imi da o stare de bine. Ma simt si eu fericita cand tie ti-e bine.
Si vroiam sa-mi cer scuze pentru asta-seara. Nu stiu de ce am reactionat asa. Chiar nu vroiam. Chiar nu realizam. Chiar ... Imi pare rau. Nu vroiam sa iasa asa.
Si iti multumesc pentru tot. Absolut pentru tot.

[Te iubesc.]

Alta data.

Ma tot gandesc ce sa scriu. Pentru ca am chef sa scriu, dar parca nu am despre ce. Daca imi dau frau liber nu stiu unde s-ar putea ajunge. Pentru ca in acelasi timp nu vreau sa dau prea multe detalii.
Ma gandeam sa continui sa scriu cartea pe care am inceput-o acum mult timp. Pentru ca e pacat sa o las neterminata, si chiar as vrea sa o continui, dar parca... Parca nu am ce sa mai scriu. Desi vreau. Ma enerveaza cand am chef sa scriu, si n-am despre ce. Sau am despre ce, dar este ceva banal, care nu merita scris.
Momentan as putea sa spun doar ca sunt foarte mandra de Razvan. Din mai multe chestii. Dar chiar sunt mandra de el si m-a impresionat intr-un mod placut. Chiar... Multumesc, intr-un fel, si nu ai pentru ce, in alt fel. Langa tine vreau sa fiu in continuare si nu o sa te las balta. Si despre chestia asta o sa scriu poate intr-un alt post. Acum daca as incepe sa scriu... As ajunge departe. Alta data.

Toamna.

A venit toamna. Mie sincer imi pare bine. Nu mai suport caldura, nu mai suport multe. Ma uit pe facebook si vad la toti: "A venit toamna, nu-mi convine, vreau vara inapoi!" si tot felul de postari asemanatoare. Dar ce aveti fratilor? Cum vine vara asa si pleaca. Si vine scoala. Asta e.
Pana mea, n-am nici pic de inspiratie sa scriu ceva. Deci asa ca iar o sa aberez asa aiureeea. O sa scriu unele lucruri ce ar trebui sa le fac, totusi, pentru ca inca n-am avut chef, sau am fost prea aeriana sa le fac.
Trebuie sa-mi fac lista aia totusi, sa vad ce-mi trebuie pentru la scoala, ca sa ma duc cu Razvan sa cumpar.
Trebuie sa ma duc cu Elena sa-mi cumpar de imbracat. De fapt intai trebuie sa vorbesc cu ea. Probabil o sa o sun diseara.
Trebuie sa-mi fac curat si in birou.
Teoretic intr-o saptamana ar trebui sa citesc vreo 7 carti pentru la romana, plus alea la franceza (?). Maxim asta. Eu citesc despre vampiri and stuff, nu despre ce imi da proful de romana.
In rest nu stiu...
Aaa, ba da. Azi fac 4 luni cu Razvan.

Fairytale.

Programu de azi: trezit la 6 si 15, dupa maxim 4 ore de somn, intalnit cu Razvan, dus cu el la liceu pentru Bac, asteptat pana la 12, cand a iesit din sala, plina de nervi si emotii, intre timp aflu ca bunicamiu si fratimiu era sa faca accident, ca a dat unu cu masina peste masina lu bunicamiu, ajung la Razvan, comandat pizza, somn de la 5 jumate la 8 jumate, vin acasa, inapoi la Razvan, si inapoi acasa. Foarte dragut.
Ce e dragut la ziua asta? Am facut azi 2 luni cu Razvan.

Te iubesc.

Iubire.

Ai simtit vreodata ca iubesti? Ca iubesti cu adevarat? Adica nu ca esti indragostit, ca ai fluturasi in stomac si te gandesti la el. Nu, nu atunci. Atunci cand tiai da si viata pentru persoana iubita, cand ai face orice numai ca celalalt sa fie fericit, sa stii ca vrei sa renunti la orice numai sai fie bine celeilalte persoane.
Ma fute deja ideea de a spune cuiva: "Te iubesc!" doar pentru ca asa e moda. Gen, vai, sunt impreuna cu ala si il iubesc! E chiar enervant. Si asta dupa nici o zi dupa ce sunt impreuna. Adica, gen, il iubesc, nu stiu ce, si dupa nici o saptamana te desparti de el. Sau sa fii cu cineva doar pentru ca e popular, sau ca poate sa te ajute cu ceva.
Iubirea e facuta pentru cei cu inima pura, care sunt inca niste copii in interior. Niste copii maturizati prea devreme. Cel putin asta e parerea mea. Si o tin pe a mea. Iubirea o primesti daca o daruiesti.
Pot spune ca am trecut prin destul de multe, si doar o singura persoana stie exact toata povestea, in rest mai sunt persoane care stiu doar cateva detalii... Dar o singura persoana stie ce sa intamplat, prin ce am trecut, etc. Si mia dat dreptate.
Oricum, te iubesc si o sa fiu langa tine mereu. Stii bine asta. Si nu vreau sa te pierd din cauza unor porcarii. Mie deja greu sa accept ca o sa te pierd oricum. Si nu stiu cum o sa fiu atunci. Distrusa complet. Asa o sa fiu.

Te iubesc.

Pentru Patty.

Nu stiu cum sa incep postul asta, dar ma rog.

Imi pare rau. Imi pare rau pentru tot ce tiam gresit. Imi pare rau ca din cauza mea teai certat azi cu maicata. Stiu, sunt de vina. Si imi pare rau.

Stiu ca nu neam certat, sau lucruri asemanatoare, dar mai bine iti zic in scris decat sa iti zic face-to-face, ca altfel incep sa plang. Frate, te iubesc. Fiindca noi suntem doua proaste care sunt la fel, desi suntem doua personalitati complet diferite. Desi suntem diferite la exterior, avem stilurile noastre, practic in interior suntem la fel. Noi suntem nebunele care beau tequila in prima zi de scoala, care rad incontinuu pana ne vine rau, care stau dupa jaluzele. Pur si simplu nu stiu ce sa zic. Vreau sa iti multumesc mult pentru tot ce ai facut pentru mine, si nu ma refer la azi, ieri, saptamana trecuta sau asa. Ma refer la tot ce ai facut pentru mine. Si cel mai important, iti multumesc ca ma accepti asa cum sunt.

Suntem atat de diferite dar atat de asemanatoare...

Te iubesc! <3