Alb.

Am un moment in care constientizez cat de... oarba am fost. Cat de mult doare, inca. Cate lacrimi am varsat, si care inca mai curg, inca mai aluneca pe obrazul meu. Am zis bine ca sunt masochista si imi place sa imi fac singura rau, sa ma joc cu sentimentele mele pana cand cedez. Dar nu inteleg... Cum am putut sa am acel val pe fata mea de nu vedeam nimic cum trebuie? De ce inca... Oh Doamne, sunt atatea lucruri in neregula cu mine. As vrea sa ma pot repara o data, sa-mi inchid amintirile intr-un colt al mintii si sa nu le mai gasesc niciodata, dar nu pot. Pentru ca inca ma dor, al dracu' de tare. Asta e, mi-am ales aceasta cale, nu regret nimic din ce am facut, regret doar ca inca nu sunt indeajuns de puternica, de nepasatoare, de rece. Nu mai pot, si imi pare rau.

Privesc monitorul si vad mult alb, asa este in mintea mea acum, asa este afara. M-am calmat.

Scrisoare catre tata...

Draga tata,

Iti mai amintesti ca, in tineretea ta, ai facut o greseala? Ca tu mi-ai dat viata? Iti mai amintesti tu oare ca ai o fiica de aproape 20 de ani? Putin probabil. In ultimul timp m-am tot gandit la tine, la noi, cum ar fi daca te-as vizita. Dar, stiind ca de aproape 13 ani nu ai mai dat nici un semn de viata si nici nu ai mai intrebat daca mai traiesc, probabil m-ai goni, in suturi. Probabil nu te gandesti si nici nu te-ai gandit vreodata cat rau mi-ai facut, doar pentru simplul fapt ca din cauza ta m-am nascut, dar si pentru bataile date cand eu eram doar un bebelus, pentru noptile in care te certai cu mama si mai ales, pentru palma pe care i-ai dat-o mamei. Pentru asta nu o sa te iert niciodata. Dupa ce ai plecat din casa noastra, mi-a fost foarte greu sa-mi revin, dar uite ca am reusit, desi am vrut sa ma sinucid la 6 ani. Din cauza ta. Iti dai seama? Ca un copil sa stie la numai 6 ani ce e aia sinucidere? Am vrut sa mor si am plans luni intregi din cauza ta. Sunt curioasa daca eu mai am frati sau surori, iar daca am, oare te-ai purtat mai frumos cu ei? M-ai urat cand eram mica, m-ai urat atat de mult incat ai fi fost in stare sa dai in mine pana cand nu as mai fi avut suflare. Sunt 13 ani in care nu ai vrut sa mai auzi de mine, in care nu te-ai interesat de mine. Oare cat rau ti-am facut cand eram mica? De ce nu ai putut sa ma iubesti asa cum eram? Am fost, sunt si voi fi mereu sange din sangele tau, dar nu a contat niciodata pentru tine. Mai am o singura poza cu tine, poza pe care mama ar fi vrut sa o arunce, dar am convins-o sa nu o faca. Este singurul lucru care imi mai aminteste de tine, pe langa faptul ca sunt fiica ta si exist. In poza aceea il vad pe monstrul care m-a creat, iar daca aceasta n-ar fi existat, ti-as fi uitat de mult chipul. Poate era mai bine.
Privesc in gol si ma gandesc la ce ti-as zice daca as fi fata in fata cu tine. Gol. Nu-mi vine nici cea mai banala conversatie in cap. Dar stiu doua lucruri: pentru mine nu a existat nici macar o secunda un tata, iar cel de-al doilea lucru este ca te urasc. Asadar, nu numai tu ai uitat de mine, si eu, dragul meu tata, te-am uitat. Tot ce a ramas acum, in capul meu, e doar o fantasma a trecutului, a copilariei mele, esti doar o persoana dintre miile de persoane pe care le-am cunoscut pana acum, dar, cel mai important, esti persoana pe care o urasc cel mai mult.

Bafta...

Incerc sa inteleg ca nu toate persoanele sunt perfecte, iar prin acest lucru imi demonstrez mie ca nu trebuie sa fiu perfecta. Toata lumea pleaca din viata mea, uneori de buna voie, alteori de nevoie, dar nimeni, nimeni pana acum nu a ramas in viata mea. Nu pot sa ii tin pe altii alaturi de mine, nu sunt in stare, nu am puterea necesara, ii indepartez...

Incerc sa ma acomodez cu ideea ca, intr-o zi si tu te vei satura de mine, pentru ca oricat de mult m-ai iubi, nu sunt eu in stare sa te pastrez alaturi de mine. Si... Imi pare rau. Iti multumesc totodata ca ai reusit sa ma accepti si sa imi fii alaturi pana acum, dar de acum inainte... Bafta.

Chip angelic...

Aseara, din lipsa somnului, am inceput sa te analizez. Sa ma uit la liniile corpului tau intr-o lumina difuza si sa vad armonia din ele. Sa iti aud bataile inimii. Sa vad cum spatele tau se ridica, coboara, in urma respiratiei. 

Imi place sa ma uit la tine cand dormi. Sa stau si sa te sorb din priviri, gandindu-ma ca adormi si te trezesti langa mine. Aseara cred ca te-am sarutat de peste 20 de ori. Si stii? Nu pot sa adorm fara sa te simt, fara sa te ating, oricat de certati am fi. Uneori as vrea sa te invalui cu acest sentiment pe care il simt cand te vad, sa simti cum inima iti bate mai tare cand ma vezi, chiar daca nu m-ai vazut de 2 ore. Sa simti cum timpul se dilata atunci cand apari. Sa ti se zbarleasca pielea pe tine cand te sarut.

Eu asta simt pentru tine atunci cand esti langa mine. Toata lumea mi se da peste cap, si nu, nu exagerez cu nimic. Mi-ar placea sa stiu ca si tu simti asta pentru mine, chip angelic.

Fara titlu.

Am iubit mult, sau poate n-am iubit deloc. M-am indragostit de foarte multe ori, desi de multe ori eram doar... naiva. Am sarutat multe persoane, desi doar la cateva a insemnat ceva. 

De multe ori sunt curioasa ce m-as face fara el. Adica, ne-am desparti, ne-am vedea fiecare de viata lui si aia e. Dar de fapt n-ar fi asa. E dubios ca oricat de mult ne-am certa si oricat de mult ne-am dispretui pe moment, nu avem cum sa ne despartim. Nu avem cum. Suntem ca doua piese dintr-un puzzle, odata ce au fost potrivite, n-au de ce sa se desparta si continua restul puzzle-ului, viata. As vrea uneori sa stie cat de mult il iubesc, cat de mult inseamna pentru mine si ce se intampla cu mine atunci cand il vad, cand il simt, cand ma saruta, cand ma alinta... Sunt ca o fetita din liceu, indragostita de cel mai tare tip din liceu. Fix asa ma simt. Stiu ca e in multe feluri, dar e al meu si eu il iubesc cu toate defectele lui. 

In momentul in care vei avea in inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste si vei simti adancimea, incantarea si extazul ei, vei descoperi ca lumea s-a transformat pentru tine. 

Dragostea te transforma.

Va veni o zi in care vei vedea tot ce pana astazi nu ai avut ochi sa vezi. Va veni o zi in care o sa spui: "Ai avut dreptate." Va veni o zi in care o sa iti deschizi ochii si inima indeajuns sa vezi ce si cine sunt cu adevarat, pentru ca, desi ti-am aratat prin multe feluri cine si ce sunt, m-ai acceptat asa cum sunt, dar in acea zi nu o sa-ti vina sa crezi ce ascund in sufletul si inima mea. Poate fi coplesitor modul in care te iubesc, poate este prea mult pentru tine, dar nu pot sa fiu altfel. Nu pot sa ma schimb si sa iti arat mai putine. Va veni o zi in care iti voi arata si iti voi spune ce nu am avut curajul pana acum, dar mai este timp pana atunci. Pana atunci mai ai de descoperit, pana atunci trebuie sa te multumesti cu ce ai, pana atunci va trebui sa te pregatesti, ca daca se intampla sa ma "transform" si te prind nepregatit, nu ai putea sa rezisti. 

Pana atunci sunt fericita, incerc sa ma acomodez cu mine, mai mult decat sunt acum, pana atunci te iubesc. Si te voi iubi mereu, iti jur. Recunosc ca m-am indragostit permanent si iremediabil de tine, iar o parte din tine merge cu mine oriunde ma duc si eu. Dragostea te transforma.

My angel ♥

Si nu inteleg cum poti sa faci din mine ce vrei. Atatea sentimente puse, atatea sacrificii… Am cedat, am cedat in fata ta, si uneori imi pare rau. Pentru ca nu mai sunt cine eram, si poate acum imi era mai bine. Dar dup-aia imi amintesc cat te iubesc, si cum imi place sa te tin in brate, si cum ma alinti, si … Oh Doamne, toate atingerile, si toate saruturile, si se duce orice gand. Si frate, te iubesc, mai mult decat orice, si mi-ar placea sa te iau de mana si sa te fac sa zbori. Sa lasam totul in urma si sa fim doar noi, doi copii care se iubesc pana la cer si inapoi, si nu si-ar da drumul la mana orice s-ar intampla. Imi place sa cred ca iubirea noastra e speciala, chiar daca tu nu crezi, dar lasa-ma in damblalele mele sa traiesc in lumea mea, unde eu sunt o fata speciala, si prin “speciala” ma refer iubita de catre tine.  Pentru ca imi place cand ma faci sa simt asta, cand simt ca toata lumea e a mea doar din cauza ca te am pe tine. Oh Doamne, as putea sa stau ore in sir ca sa scriu tot ce simt pentru tine, as putea sa scriu o eternitate despre noi si nu m-as putea satura, si nici termina vreodata. Esti ingerul meu intr-o lume in care haosul domina, si vreau sa te am langa mine pentru eternitate. Te iubesc.

Aberatii partea a 3-a.

Uneori, se intampla ca sa ai de ales intre doua lucruri. Doua lucruri total diferite. Unul pe care si-l doreste creierul, altul pe care si-l doreste inima. Si cine castiga de cele mai multe ori? Inima. Pentru ca inima este ... Inima este tot ce ne tine pe noi in viata, ea stie ce este mai bine pentru noi.
Chiar daca este rupta in mii si mii de bucatele, inima tot o sa continuea sa iubeasca. Daca nu acum, sigur mai incolo. Este ciudat cum se intampla lucrul asta. Stau si ma gandesc cum se intampla, dar nu gasesc o explicatie logica. Nu pot sa gasesc. Inima continua sa iubeasca, desi iti spui ca nu mai vrei sa iubesti. Dar exista un remediu si pentru iubirea asta continua.
Vointa.
Vointa este un concept filozofic care ajuta in cadrul dezvoltarii sociale. Mai simplu, cu vointa poti face orice. Cu vointa poti sa te lasi de fumat, daca esti fumator, poti sa te lasi de droguri, daca esti drogat, poti sa incetezi sa mai iubesti, daca iubesti persoana gresita. De obicei nu ajuta doar vointa, iti trebuie si ajutor, si de obicei, din cauza ca nu au la cine sa apeleze, sau nu exista persoane care sa aibe rabdare, se intorc la chinurile zilnice.

[Observ ca aberez pe blog din ce in ce mai mult, ma rog. Asta e doar o mica paranteza.]

Cand ma gandesc la fetele care stau cu baieti doar ca sa profite de ei, intr-un fel le inteleg. Pentru ca, ce vina au ele ca un prost care nu le merita dragostea au profitat de ele, si acum la randul lor au ajuns profitoare? Si intr-un fel e mai bine asa, sa fii intr-o relatie, dar sa nu te implici sentimental. Sa fii doar pentru bani, sex, cadouri, masina, casa si ce avantaje mai au relatiile in general.
Dar nu stiu. Avantajul meu este ca inca am inima prea buna ca sa fac chestia asta. Si desi am vrut o data sa fiu asa, n-am reusit. Nu pot. Nu ma lasa inima.

Noi.

Crede-ma ca as fi vrut sa-ti mai fi spus multe. Dar toate gandurile s-au risipit prin rasetele noastre. Dar tot o sa le spun.
Scuze ca sunt asa "ciufuta" de obicei, dar crede-ma, asa e firea mea. Si vreau sa stii ca de obicei, cand sunt cu tine, pur si simplu uit de lumea din jur, pur si simplu uit tot ce ma doare, tot ce ma framanta, toate supararile. Le uit doar pentru ca sunt in prezenta ta, si sunt fericita.
Ma faci fericita, pur si simplu ma pierd cand ma iei in brate si te simt doar pe tine. Tot ceea ce e in jur dispare incetul cu incetul, si eu intru in lumea mea, unde suntem doar noi doi. Noi doi. Fericiti. Unde totul dispare, si e totul un vis.
Stiu ca iti gresesc mult, ca sunt dificila, enervanta, suparacioasa, ciufuta, dar nu vreau sa fiu asa. Incerc sa ma schimb, pentru amandoi, uneori imi iese, alteori nu. Inca gresesc, pentru ca nu sunt perfecta, ca sa-mi reuseasca totul. Crede-ma ca incerc din rasputeri sa incerc sa nu ma mai doara unele lucruri, sa nu ma mai afecteze asa de mult, dar nu pot. Pentru ca te implic pe tine, si nu vreau sa mai suferi. Nu vreau sa te mai vad suferind. Gata.
Si iar ma risc sa scriu, pentru ca unele lucruri nu vreau sa le zic, de fapt, mi-e frica sa le zic, si poate o sa scriu asa mult si bine. Dar nu conteaza.
Incearca sa vezi totul cu alti ochi, incearca sa fii mai optimist. Ai vazut ca nu doare daca te bucuri de lucrurile marunte care ti se ivesc. Nu doare sa crezi in tine, si in mine. Pentru ca pana la urma suntem noi. Nu stiu a cata oara e cand iti zic asta, dar... Pe tine te vreau, si nu renunt la tine. Tine minte asta.
Si sa stii ca de multe ori nu ma gandesc la binele meu, ma gandesc la binele tau, la sentimentele tale, la ce simti tu, la tine. Prefer sa te stiu pe tine fericit, pentru ca imi da o stare de bine. Ma simt si eu fericita cand tie ti-e bine.
Si vroiam sa-mi cer scuze pentru asta-seara. Nu stiu de ce am reactionat asa. Chiar nu vroiam. Chiar nu realizam. Chiar ... Imi pare rau. Nu vroiam sa iasa asa.
Si iti multumesc pentru tot. Absolut pentru tot.

[Te iubesc.]

Amuzant.

E amuzant cand incerci din rasputeri sa obtii un lucru dar nu reusesti. E amuzant cat de mult poti sa te deschizi unei persoane, si ea sa nu vada. E amuzant cand tot ce incerci sa faci este dat peste cap. Sa stii ca te lupti cu morile de vant. Sa stii ca totusi, te lupti, faci tot posibilul sa reusesti, dar nu poti. De ce?
Poate ca sunt proasta, poate ca sunt ratata, poate ca sunt destinata esecului. Dar pentru cat timp? Pentru ca deja nu mai rezist. Simt fiecare celula din mine zbatandu-se, strigand: "Nu mai pot! Cat o mai tin asa?!" si eu sa nu pot sa fac nimic.
Uneori regret ca m-am nascut. Pana la urma sunt doar un alt punct minuscul pe planeta. Sunt doar o alta fata care esueaza in tot ce face. Sunt doar o alta persoana printre milioanele de oameni care exista.
Nu credeam niciodata ca o sa ajung asa. Chiar imi pare rau de ceea ce am ajuns. O proasta.

Mi-e rau. Simt ca o sa-mi dau afara toate organele. Ma duc sa fumez o tigara.

Poate ...

Poate ca uneori ar trebui sa-mi bag pula in toti si in toate. Poate uneori ar trebui sa ma gandesc si la binele meu, nu la binele altora. Poate ar trebui sa ma schimb fata de multa lume. Poate uneori gresesc enorm prin niste fapte marunte. Poate nu stiu sa apreciez cum trebuie lumea din jurul meu. Poate ar trebui sa ma gandesc mai bine la viitorul meu. Poate ar trebui sa renunt la unele lucruri. Poate ar trebui sa fiu mai rece. Poate ar trebui sa fiu mai buna. Poate ar trebui sa nu ma mai intereseze de cei din jur. Poate ar trebui sa nu mai pun la suflet orice cuvant. Poate ar trebui sa ma schimb radical. Poate ar trebui sa nu mai arat atat de multe. Poate ar trebui sa am mai multa incredere in mine.
Poate ar trebui sa renunt la tot ce fac, pentru ca nu mai stiu ce sa fac ...

Iubire.

Ai simtit vreodata ca iubesti? Ca iubesti cu adevarat? Adica nu ca esti indragostit, ca ai fluturasi in stomac si te gandesti la el. Nu, nu atunci. Atunci cand tiai da si viata pentru persoana iubita, cand ai face orice numai ca celalalt sa fie fericit, sa stii ca vrei sa renunti la orice numai sai fie bine celeilalte persoane.
Ma fute deja ideea de a spune cuiva: "Te iubesc!" doar pentru ca asa e moda. Gen, vai, sunt impreuna cu ala si il iubesc! E chiar enervant. Si asta dupa nici o zi dupa ce sunt impreuna. Adica, gen, il iubesc, nu stiu ce, si dupa nici o saptamana te desparti de el. Sau sa fii cu cineva doar pentru ca e popular, sau ca poate sa te ajute cu ceva.
Iubirea e facuta pentru cei cu inima pura, care sunt inca niste copii in interior. Niste copii maturizati prea devreme. Cel putin asta e parerea mea. Si o tin pe a mea. Iubirea o primesti daca o daruiesti.
Pot spune ca am trecut prin destul de multe, si doar o singura persoana stie exact toata povestea, in rest mai sunt persoane care stiu doar cateva detalii... Dar o singura persoana stie ce sa intamplat, prin ce am trecut, etc. Si mia dat dreptate.
Oricum, te iubesc si o sa fiu langa tine mereu. Stii bine asta. Si nu vreau sa te pierd din cauza unor porcarii. Mie deja greu sa accept ca o sa te pierd oricum. Si nu stiu cum o sa fiu atunci. Distrusa complet. Asa o sa fiu.

Te iubesc.