Si incerc sa rezist. Nu pentru mine, pentru altii, pentru cei care ma iubesc, si imi doresc binele, pentru cei care vor sa ma vada fericita, pentru toti care ... nu stiu. Care imi vor binele. Si viata iti da lovituri, si esti demoralizat, ti-a dat-o atat de bine, incat nu crezi ca te mai ridici. Dar trebuie sa treci peste, asa e viata, nu e usoara, toti au zis ca e grea. Iar aberez. Ascult muzica si am chef si de versuri, de scris, nu stiu.
Vreau sa-ti spun ca-ti sunt alaturi, la bine si la greu,
Incerc sa fiu tare si pentru tine, dar nu reusesc mereu,
Ma gandesc, ca poate, nu reusesc sa fac nimic,
Dar macar incerc sa fac ceva, tu intelegi ce vreau sa zic?
Sunt uimita cum un om poate fi atat de dezamagit de actiunile sale, si de ceea ce face, oarecum. E greu atunci cand esti jos, cand ai cazut, dar conteaza foarte mult sa ... nu stiu, sa ai pe cineva alaturi, sa te ajute sa treci peste. Problema este daca poate si acea persoana sa fie tare. Nu stiu. Incerc sa ma descarc, fara lux de amanunte, si ma simt mai bine, un pic, acolo putin de tot. E bine ca n-am sters blogul.
