joi, 28 octombrie 2010

Coincidenta?

De ce mi se intampla mereu la fel? Mereu e la fel. Un deja-vu continuu... Un bun prieten mi-a spus ca sunt speciala, foarte speciala. Pentru ce sunt speciala? Pentru ca orice as face sufar? Pentru ca de fiecare data cand vreau sa iasa ceva bun dintr-un lucru, iese exact pe dos?
Ma doare sa stiu ca orice as face iese prost, orice spun e gresit, pana si visele mele sunt gresite. Tot ce se leaga de mine e greseala. Parca eu as fi o greseala.
Am facut multa lume sa sufere si poate acum se intoarce roata, dar cata suferinta mai pot duce? Cata durere, ura, dezamagire mai poate duce inima mea?
Da, stiu, poate acum fac pe victima, poate nu ar trebui sa reactionez asa. Stiu ca sunt situatii si mai rele de atat. Dar din moment ce inima mea nu o mai poate duce asa, poate o avea si ea o limita. Limita care nu stiu cand o sa fie depasita. Probabil curand. Da, curand.
N-ar trebui sa gandesc asa, sincer. Asta o recunosc si eu. Am o mama cu care ma inteleg foarte bine, tovarasi multi, prieteni buni care sunt alaturi de mine. Dar exista ceva care lipseste. Dragoste paterna. Dragoste din partea unui baiat, sau cuiva care tine la mine si imi si arata asta. De obicei cand tin la un baiat, sufar. Cand sunt dispusa sa tin la cineva cu adevarat, sufar. Cand ma gandesc la cuvantul "tata", sufar.
Niciodata n-am avut parte de dragostea unui tata, si nici a unui baiat. O fi coincidenta?

marți, 12 octombrie 2010

Hai sa cutreieram Bucurestiul noaptea.

In acest post o sami descriu minunata zi de sambata, sau mai degraba zis zilele de sambata si duminica.

Sambata trebuia sa dorm la Irina, si sa ne intalnim pe la 7, 8. Eu, incapatanata din fire si foarte nerabdatoare, nemai avand chef sa stau in casa, am plecat la 5 fara 10 de acasa, pentru a ne intalni la Victoriei. Stiu ca ea mia zis ca o sa intarzie si sar putea sa stau foarte mult dupa ea, dar cum am mai scris mai sus, eu, foarte incapatanata am plecat devreme, constienta ca o sa stau cel putin 1 ora jumate dupa ea. Nui panica. De la eroii revolutiei am luat dabia al treilea metrou spre victoriei, iar la victoriei, asteapta Mari ca astepti bine. Un sfert de ora, o juma de ora. Ma rog, o sun pe Irina. Intarzie. Oook. Mai stau un sfert de ora, o juma de ora, o sun din nou. Pleaca din Militari. Ooo, in sfarsit! Astept un sfert de ora, o juma de ora. O sun. Intarzie din nou. Ma rog, dupaia o sun si imi zice sa ma intalnesc la numai stiu ce statie, si ne intalnim intrun final la 8.

Dupaia am fost la Irina, neam facut dus, am fumat o tigara, neam aranjat, iam indreptat parul Irinei [:x] si am plecat. Unde? La niste prieteni deai Irinei despre care stiam cate ceva, mai multe, si sa dormim la ei, si sai si cunosc. Vazand ca e 10 jumate, am decis sa luam un taxi. Gasim noi un taxi, dam adresa, si ne lasa la adresa data. Ok. Dar Irina nu stia unde ne aflam. O suna pe Diana, una dintre prietenele ei, si o intreaba pe unde sa o luam. In fine, in urma indicatiilor date mergem noi, mergem, un sfert de ora, o juma de ora, o ora incontinuu fara sa gasim adresa. Intrebam pe strada, nimic. Intrun final ajungem de unde am plecat si am descoperit pe unde sa o luam. Adica neam plimbat degeaba. De la 11 si 20 pana la 1 fara 10. Draguut.

Ajungem intrun final la Billy si Diana si ne acomodam acolo. Facem cunostinta, radem, vorbim, ne simtim bine. Am adormit cu totii in jur de 5 dimineata, ma rog, altii mai devreme, altii mai tarziu. Dimineata neam trezit, am fumat o tigara, neam culcat la loc. Pana pe la 3. Dupaia eu si Irina iam ajutat pe Billy si pe Diana la curatenie.

Overall a fost foarte geniala seara de sambata spre duminica, in ciuda micilor "accidente". Dabia astept vinerea asta <3 . Plus ca sambata mai merg si in excursie.
O sa mai scriu, cel mai probabil despre excursie.

luni, 4 octombrie 2010

Iubire.

Ai simtit vreodata ca iubesti? Ca iubesti cu adevarat? Adica nu ca esti indragostit, ca ai fluturasi in stomac si te gandesti la el. Nu, nu atunci. Atunci cand tiai da si viata pentru persoana iubita, cand ai face orice numai ca celalalt sa fie fericit, sa stii ca vrei sa renunti la orice numai sai fie bine celeilalte persoane.
Ma fute deja ideea de a spune cuiva: "Te iubesc!" doar pentru ca asa e moda. Gen, vai, sunt impreuna cu ala si il iubesc! E chiar enervant. Si asta dupa nici o zi dupa ce sunt impreuna. Adica, gen, il iubesc, nu stiu ce, si dupa nici o saptamana te desparti de el. Sau sa fii cu cineva doar pentru ca e popular, sau ca poate sa te ajute cu ceva.
Iubirea e facuta pentru cei cu inima pura, care sunt inca niste copii in interior. Niste copii maturizati prea devreme. Cel putin asta e parerea mea. Si o tin pe a mea. Iubirea o primesti daca o daruiesti.
Pot spune ca am trecut prin destul de multe, si doar o singura persoana stie exact toata povestea, in rest mai sunt persoane care stiu doar cateva detalii... Dar o singura persoana stie ce sa intamplat, prin ce am trecut, etc. Si mia dat dreptate.
Oricum, te iubesc si o sa fiu langa tine mereu. Stii bine asta. Si nu vreau sa te pierd din cauza unor porcarii. Mie deja greu sa accept ca o sa te pierd oricum. Si nu stiu cum o sa fiu atunci. Distrusa complet. Asa o sa fiu.

Te iubesc.