Doar o masca...

Toti ma vad prietena buna, tipa care rade mult, care e perversa, care nu are griji... Dar oare chiar asa e?

Mi sau oprit lacrimile, in sfarsit. Dar asta e doar pe dinafara, in sufletul meu ma doare, inima mea plange. Incerc sa par o fata vesela, ca viata e roz, dar uneori nu mai pot.

Ce am? Nu stiu. Uneori as vrea... As vrea. Nu conteaza ce. Nu e bine. Dar vreau.

Whateva'. Nici nu stiu de ce am inceput sa scriu. Poate ca ma simt mai bine. Ma rog. Dupa 2 ore de plans mie mai bine...

Va iubesc.

Lacrimi fara rost

Urasc starea asta. Ma doare burta ca dracu si plang ca proasta. De ce? Nu stiu. Efectiv curg. Si urasc chestia asta.

Ma pis pe ea de stare idioata. Iar devin "depresiva"... Iar ma cert cu mama.

Pana acum eram fericita. Acum mi sa taiat firul. Nu stiu de ce. Nu stiu.

Vine ziua mea. Ar trebui sa ma bucur. Dar chiar nu ma bucur. Vreau sa fiu mai tanara. Mai mica. Gen sa fac 14 ani. Ar fi mai simplu. Mai frumos. Mai bine. Dar nu. Trebuie sa fac cu 2 ani mai mult. Cacat. Nu vreau.

Vreau sa fiu luata in brate de ziua mea, sa imi zica cineva te iubesc. Miar placea asta. Sami petrec ziua cu prietenii. Cu cei la care tin. Si asta o sa si fac. Sper.

Cred ca ma duc sa vomit. Pa.

Timpul...

Timpul...

Trece repede. Intrun moment esti aici, in altul esti acolo. Nu stii niciodata ce se poate intampla, ce poti face...

Mie dor. Mie dor de vara. Mie dor de timpul pe care il petreceam afara. Vreau sa stau iar pana nu mai stiu de mine afara, sai vad pe ei dansand break... Sa incerc si eu sa cad in cap... Idk. Mie dor de timpul petrecut afara. Mie dor sa ma plimb de nebuna. Mie dor sa se ia lumea de mine, de parul meu, de hainele mele. Mie dor sa se ia proastele alea de mine ca ba sunt cu unu ba cu altu...

Timpul trece repede. Fa totul cand ai ocazia. Nu spune nu. Profita de orice ocazie. Post scurt. Scris la ora de informatica.

Cum e moartea?

Nu, nu sunt emo. D'oh.

Dar cred ca toti s-au gandit la un moment dat cum ar fi sa mori. Cum se simte. Ce se intampla dupa. Daca cuiva chiar i-ar pasa de moartea ta. E adevarat, nu?

Mda, multi au "tupeul", sau mai bine zis, lasitatea, [nu, nu curajul] de a se sinucide. Nu mint, si eu am vrut sa ma sinucid. Dar ce rezolvam? Ce lasam in urma? Pe cine lasam in urma? Nu puteam sa ma sinucind stiind ca fratimiu ar intreba-o mereu pe mama: "Unde e Mari?" cu vocea lui inocenta, iar mama sa-i raspunda: "S-a dus, puiu, s-a dus...". Nu puteam sa ma sinucind stiind ca mama a facut atatea numai ca sa ma aibe pe mine. Pur si simplu nu puteam. Nu. Nu acum. Nu trebuie sa mor acum. Dar deviem de la subiect.

Cum ar fi sa inchizi ochii si sa nu mai poti sa-i mai deschizi? Sa incerci sa iesi din intunericul care ti-a invadat corpul? Sa iti dai seama ca de fapt ai facut o prostie pe care nu mai poti s-o remediezi niciodata? Pentru ca esti... mort.