marți, 27 martie 2012

Hai sa mai si scriu.

Sa scriu, sa nu scriu, ce sa fac? Mi-e dor de momentele cand sentimentele mele se asternau pe foaie, oricine citind dupa simtind pe propria piele ce simteam si eu in momentele cand scriam. Ce s-a intamplat cu mine? De la ce a pornit toata treaba cu scrisul? Ah, da, stiu. De la colega-mea care a spus ca ar trebui sa scriu ca sa ma descarc. Si dupa am tot scris. Si inca as mai avea multe de scris, dar parca nu-mi mai vin cuvintele ca inainte, parca n-ar mai avea sens, parca nici hartia nu ar mai suporta s-o mazgalesc cu aberatiile mele. Dar uneori as mai vrea sa-mi petrec cateva minute din viata mea atat de neinteresanta si normala si plictisitoare pentru a-mi recunoaste setimentele si a-mi repeta trairile pe o foaie. Doar in cazuri extreme am "curajul" sa-mi mai impart sentimentele cu foaia. Dar acum sunt linistita, si e bine, pentru ca nu mai suportam tot ceea ce se intampla prin jurul meu. Am trecut dintr-o perioada din viata in alta. Pana la urma: "tot raul spre bine". Pana la urma, perioada asta in care eu nu am mai scris a fost mai mult o perioada in care eu m-am regasit, mi-am dat seama de ce vreau sa fac in continuare, de ce am nevoie pentru a fi fericita, de ceea ce sunt, de cine sunt. Nu pot sa zic ca sunt multumita cu mine, dar totusi, se poate si mai rau. Imi place. Asa cum sunt, imi place, pentru ca asa trebuie. Pentru a fi fericita in viata si a ma bucura de tot ceea ce are sa-mi ofere, intai trebuie sa invat sa fiu fericita cu mine.

[Pentru ca nu am mai scris de atat de mult timp, si ca de obicei, inspiratia ma apuca prin clasa, pe la orele de franceza.]