Se afișează postările cu eticheta mersi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mersi. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Alta data.

Ma tot gandesc ce sa scriu. Pentru ca am chef sa scriu, dar parca nu am despre ce. Daca imi dau frau liber nu stiu unde s-ar putea ajunge. Pentru ca in acelasi timp nu vreau sa dau prea multe detalii.
Ma gandeam sa continui sa scriu cartea pe care am inceput-o acum mult timp. Pentru ca e pacat sa o las neterminata, si chiar as vrea sa o continui, dar parca... Parca nu am ce sa mai scriu. Desi vreau. Ma enerveaza cand am chef sa scriu, si n-am despre ce. Sau am despre ce, dar este ceva banal, care nu merita scris.
Momentan as putea sa spun doar ca sunt foarte mandra de Razvan. Din mai multe chestii. Dar chiar sunt mandra de el si m-a impresionat intr-un mod placut. Chiar... Multumesc, intr-un fel, si nu ai pentru ce, in alt fel. Langa tine vreau sa fiu in continuare si nu o sa te las balta. Si despre chestia asta o sa scriu poate intr-un alt post. Acum daca as incepe sa scriu... As ajunge departe. Alta data.

miercuri, 2 iunie 2010

...

Sa mor daca stiu ce titlu sa pun la postul asta. Nu stiu cat de lung sau scurt o sa fie. O sa scriu ceva de moment.

Deci.

Iar incep cu deci.

Deci.

Nu mai stiu. Efectiv sunt cu susul in jos. Cum dracu de am adunat atatea absente? Cum dracu de am ajuns sa ma cert in halul ala cu ai mei? Cum dracu de am devenit asa? Cum?
Parca... Parca nu mai sunt eu. Parca cineva mia luat corpul, si face ce vrea din el. Nu stiu.
Cum am putut sa fac atatea greseli intrun timp asa scurt? Nu, nu regret nimic din ce am facut. Singurul lucru pe care il regret e ca o dezamagesc pe mama. Atat. Fiindca ea e singurul motiv pentru care traiesc. Daca nar fi ea, sincer... Sincer cred ca as innebuni.

Vreau sa ma schimb. Vreau sa fiu o persoana mai buna. Si nu ma refer acum sa nu mai fumez, sa nu mai injur and stuff like that. Nu. Ma refer sa o fac pe mama mandra de mine. Pur si simplu nu vreau sa fiu o povara pentru ea. De abia astept sa fac 19 ani sa ma mut, sa ma angajez. Sincer vorbesc.

Vreau sami fac un viitor. Vreau... Vreau multe. Dar cine stie cand o sa le rezolv.

Mama stie ca fumez. Si nu prea mai pare atat de suparata de idee. Adica normal, ii e aiurea. Din moment ce nimeni nu fumeaza in casa, sunt eu aia mai smechera si fumez... Dragut, nu? Nu.

Hmm.. Ceas mai putea zice?

Aaa, da. Vreau sa le multumesc prietenilor mei ca au fost alaturi de mine in momentele grele. Adica luna asta. Va iubesc. Nu stiu ce mas face fara voi. Nu mias fi imaginat niciodata ca o sa dau de prieteni asa de buni si intelegatori.

Pff... Deci vreau sa plec. Oriunde. De ce? Pentru ca vreau sa fiu departe de mama, asta ca sa ii fie mai bine... Nu stiu. Simt ca o dezamagesc pe zi ce trece. Cu fiecare fum pe care il trag din tigara simt ca se rupe o parte din mine, cu fiecare pierce in plus... La fel. Simt ca prin actiunile pe care le fac o dezamagesc. Si stiu sigur asta.

Oricum, numi pot dori o mama mai buna de atat. Adica stiu ca ar putea sa fie mult mai bine, dar nar mai fi la fel. Sincer. Cacat. De cate ori am scris in postul asta sincer? Whateva'... Nu mai am chef de scris.

Pa.