Profita de orice

Mereu am fost invatata ca trebuie sa fiu multumita de ceea ce am. Cand eram mica nu intelegeam de ce. De ce nu ar trebui sa ceri mai mult de la viata?
Dar ajungand la varsta pe care o am realizez ca de fapt trebuie sa te bucuri de ce ai. Nu neaparat sa nu ceri mai multe, dar daca tu vrei tot mai multe lucruri, nu realizezi ce ai langa tine.
De exemplu: Ai prieteni buni langa tine, dar tu vrei sa fii cel mai popular/a din liceu. Incepi sa te imprietenesti cu toti, esti popular/a, dar iti uiti prietenii adevarati, si uiti de unde vii.
Sau, ai un prieten dragut, care chiar tine la tine, dar tu de fapt te folosesti de el. Pentru varii motive. Si nu vezi de fapt cine e el de fapt. Sau invers. Asta pentru baieti.
Am ajuns sa ma bucur de fiecare cuvant frumos adresat, fiecare cadou facut de prietenii care tin la mine, de prietenii care imi dau sfaturi, ma asculta cand am nevoie, de fiecare imbratisare primita, de fiecare sarut, de toate lucrurile marunte, dar care ne infrumuseteaza viata.
Trebuie sa fim atenti la ceea ce avem, daca nu vrem sa pierdem totul...
Va iubesc.

Nu mai e la fel

Eram afara. Stateam cu Ana. Ascultam muzica si era sa plang. La care ea imi zice... : "Unde e Mari aia care o cunosteam eu in clasa a 7-a?"... In gandul meu: "S-a dus... S-a dus de mult..."

Si asa e. M-am schimbat. Mult. Desi nu vreau sa recunosc asta, e adevarul.

Am invatat sa iubesc. Am invatat sa urasc. Am invatat sa fiu rece.

Fizic m-am schimbat radical. Din tipa cuminte, care nu stia ce e ala machiaj, ce sunt alea piercuri... Acum se uita lumea urat la mine pe strada din cauza ca am piercuri. Urat asa.

Ma rog. Ideea e ca acum realizez de fapt cat de mult am putut sa ma schimb. Cand eram mica ma atasam de fiecare persoana pe care o vedeam. Mai ales de sex masculin. De ce? Simteam nevoie de iubire paterna, duceam lipsa tatalui... Nu pot spune ca acum nu ma atasez de un baiat repede. Defectul meu major e ca ma atasez de un baiat foarte repede, indiferent daca il plac sau nu. Adica cum incep sal cunosc cum incep sa tin la el. Si multi profita de chestia asta.

Inainte eram foarte prietenoasa, si nu ma foloseam de nimeni. Multi profitau de mine, ca eram buna cu toata lumea. Dar am invatat ca trebuie sa stii cand sa fii bun cu cineva si cand trebuie sa fii rece. Dar in privinta asta nu mam schimbat prea mult. Sunt o prietena adevarata, si poti mereu sa ai incredere in mine. Nu ma laud acum. Nu intelegeti gresit.

Dar oricum... M-am schimbat. Nu-mi pare rau de asta. Si oricum, eu sunt eu. Nimeni nu ma poate schimba. Decat eu ma pot schimba. Multi spun ca eu copiez pe x si pe y. Hai coae, sincer acum, pe cine dracu copiez eu? Ma rog, prietenii ma cunosc mai bine, si stiu ca asa sunt eu de fapt. Eu nu sunt o copie daia ieftina a nu stiu cui... Gen, pitipoancele alea care se imita una pe alta...

Whateva'...

Post mai lung. Pentru "fani"...

Va iubesc.

Fata care are...

Fata care are pantalonii rosii...

Fata care are pirs in limba...

Fata care are multe pirsuri...

Fata care are parul roz...

Fata care e rockerita...

Fata care e emo...

Multi ma cunosteau dupa aceste denumiri. Dar oare cat de multi ma cunosc cu adevarat?

Adica bun, am facut multe lucruri, pentru care oamenii ma cred... ciudata? Da, ar fi un cuvant destul de potrivit... Chiar conteaza cum arat? Cati cercei am in ureche? Ce fel de par am? In ce fel ma imbrac? Ce muzica ascult? Chiar conteaza chestiile astea? Pentru mine mie indiferent. Stiu care imi sunt prietenii adevarati, si stiu ca ma pot baza mereu pe ei. Si baieti si fete. Daca ar trebui sa scriu aici o lista ar fi ceva de scris.

Ma asculta cand am ceva de zis, ma fac sa rad cand sunt trista, ma accepta pentru ceea ce sunt. Vreau sa va multumesc prin postul asta. Sincer, nu stiu ce mas face fara voi... Pana acum as fi innebunit sau ceva de genu...

Va iubesc. Pe toti.