Eram afara. Stateam cu Ana. Ascultam muzica si era sa plang. La care ea imi zice... : "Unde e Mari aia care o cunosteam eu in clasa a 7-a?"... In gandul meu: "S-a dus... S-a dus de mult..."
Si asa e. M-am schimbat. Mult. Desi nu vreau sa recunosc asta, e adevarul.
Am invatat sa iubesc. Am invatat sa urasc. Am invatat sa fiu rece.
Fizic m-am schimbat radical. Din tipa cuminte, care nu stia ce e ala machiaj, ce sunt alea piercuri... Acum se uita lumea urat la mine pe strada din cauza ca am piercuri. Urat asa.
Ma rog. Ideea e ca acum realizez de fapt cat de mult am putut sa ma schimb. Cand eram mica ma atasam de fiecare persoana pe care o vedeam. Mai ales de sex masculin. De ce? Simteam nevoie de iubire paterna, duceam lipsa tatalui... Nu pot spune ca acum nu ma atasez de un baiat repede. Defectul meu major e ca ma atasez de un baiat foarte repede, indiferent daca il plac sau nu. Adica cum incep sal cunosc cum incep sa tin la el. Si multi profita de chestia asta.
Inainte eram foarte prietenoasa, si nu ma foloseam de nimeni. Multi profitau de mine, ca eram buna cu toata lumea. Dar am invatat ca trebuie sa stii cand sa fii bun cu cineva si cand trebuie sa fii rece. Dar in privinta asta nu mam schimbat prea mult. Sunt o prietena adevarata, si poti mereu sa ai incredere in mine. Nu ma laud acum. Nu intelegeti gresit.
Dar oricum... M-am schimbat. Nu-mi pare rau de asta. Si oricum, eu sunt eu. Nimeni nu ma poate schimba. Decat eu ma pot schimba. Multi spun ca eu copiez pe x si pe y. Hai coae, sincer acum, pe cine dracu copiez eu? Ma rog, prietenii ma cunosc mai bine, si stiu ca asa sunt eu de fapt. Eu nu sunt o copie daia ieftina a nu stiu cui... Gen, pitipoancele alea care se imita una pe alta...
Whateva'...
Post mai lung. Pentru "fani"...
Va iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu