Plimbare.

Plimbare in parc, seara. Liniste, racoare. Cea mai buna metoda pentru a te linisti. Iar cedez, iar o sa cad, desi sunt constienta ca ma trezesc. Dar... nu. Nu am cum sa nu ma ridic.
Mii de ganduri incurcate imi treceau prin minte, in timp ce ma plimbam, cu tine de mana, in timp ce tu puneai muzica. La un moment dat plangeam... Posibil din cauza melodiei, si din cauza amintirilor, amintiri ce imi treceau prin fata ochilor. Imi revedeam viata in fata ochilor, incercand sa rezist tentatiei de a plange.
E greu sa te abtii sa plangi. Mai ales cand ai tinut in tine multe lucruri si chiar ai nevoie sa-ti versi lacrimile. Asta am incercat eu sa fac, dar tot mi-au scapat cateva lacrimi. Desi par o tipa nebuna, insensibila, rece, neinteresata de nimic, ma afecteaza totul in jurul meu. Ma afecteaza absolut totul. Si nu inteleg de ce am devenit atat de sensibila. Poate pentru ca am o limita. Poate pentru ca m-am saturat sa aud aceleasi lucruri mereu. Nu stiu.
Plimbare, imi misc picioarele agale, te tin de mana si bate vantul. Nu credeam ca chiar o sa vii cu mine, pentru ca a fost ceva spontan. Stiam totusi ca nu o sa ma refuzi, si aveam nevoie de relaxarea unei plimbari prin parc, aveam nevoie sa ma descarc. Mersi.

Pe afara cu Patricia.

Da, ieri a fost o zi super draguta. Poate pentru ca am scapat de fratimiu si am putut si eu sa ies afara [in sfarsit!] si pentru ca am stat cu Razvan mai mult.

Deci, ce am facut ieri? Pai am fost pe la Patricia, am tras de ea vreo 3 ore sa se imbrace, sa se machieze ca sa putem sa iesim afara cu Mia, dup-aia am fost ... Pe unde? De la Obor pana la Universitate pe jos, si dupaia prin Cismigiu tot pe jos. Cred. Ideea e ca a fost nu stiu ce sarbatoare, de era un alai de oameni care erau condusi de popi? Cred. Iar Patricia era curioasa cine a murit. Si ne-am plimbat noi dupa oamenii aia vreo 20 de minute, ca sa descopere Patricia ca de fapt nu a murit nimeni. Si cat ma bucur ca nu te duci in Anglia, javra! Te iubeesc!

Dupa am venit acasa, m-am dus direct la Razvan si am fost primita cu o imbratisare calda si saruturi. Atat de draguut. Dup-aia am staat, si am vorbiit, si iar am staat, si ma rog. Dimineata a trebuit sa ma intorc la 7 dimineata acasa ca sa am grija de frati-miu, si la 10 l-am expediat la bunica-sa. Si pe la 2 m-am dus sa-l iau. Intre timp m-am vazut cu Chibi sa-mi dea si mie carnetu de note, si am stat cu Razvan. Asaa.. Altceva?

Aaa, da. Acum tre' sa fac curat in toata casa. Mirobolaant.

O poza cu Patricia:

Vineri.

Deci da. Ieri, adica vineri, a fost foaaartee draguuut.

In prima parte a zilei am fost in parc, si mam ales cu un semn dragut pe gat [simteteee!!], de care a comentat mama cand am ajuns acasa :-". Incepuse sa ma ia la interogatoriu, gen: "X tia facut semnu ala pe gat?, Aaa, nu ala? Altu?, Cum il cheama?, Din ce liceu e?, Unde sta?, Cum vati cunoscut?"... Wtf duude? :))
Maaa rooog, dupaia am mers la liceu, dupa prima ora la care nam fost, ca nu o fac [sport], si am stat noi frumusei ca prostii la scoala. Eu nam facut 3 ore din 5, ceea ce a fost fooaaarte dragut, fiindca am frecat menta pe la scoala.
Dupaia am fost prin Genesis dupa scoala sa beau o bere cu Irina. Neam intalnit cu mai multi acolo, am stat de vorba, si am stat noi frumusel pana la 7 jumate. Am urcat in metrou si am coborat la Victoriei. Acolo cand am urcat in metrou era o fetita cam de 3 ani care se stramba la mine. Ma strambam si eu la ea si incepea sa rada. Dar parintii au fost ratati, si cand au vazut ca radeam cu ea, sau mutat din loc. Ok, a fost ciudat. Se uitau la mine de parca eram o rapitoare de copii :-j...
Cand am ajuns pe strada la mine, ma intampinat fratimiu intrun hug calduros, si a fost foarte draguut :x.

Overall, a fost o zi geniala.

Ceva nou.

Iam zis lu mama ca vreau sa incercam ceva nou. Ca vreau sa fim intro zi doar noi doua. Sa ne plimbam, sa ne comportam ca doua prietene. Sa fumez cu ea, sa injur, sa nu tinem cont pentru o zi ca suntem mama si fiica. Ar fi frumos, cel putin pentru mine, sa stiu ca macar un parinte sami fie alaturi, si sa vorbesc cu ea ca de la egal la egal.

Ar fi frumos sa radem, sa ne tinem de mana, sa ne plimbam, cum faceam o data... Mie dor de zilele in care eram o copila. Mie dor de zilele in care nu ma certa mama pentru orice fleac. Si mai ales, mie dor de zilele in care mama ma lua in brate, ma pupa si imi zicea te iubesc.