Coincidenta?

De ce mi se intampla mereu la fel? Mereu e la fel. Un deja-vu continuu... Un bun prieten mi-a spus ca sunt speciala, foarte speciala. Pentru ce sunt speciala? Pentru ca orice as face sufar? Pentru ca de fiecare data cand vreau sa iasa ceva bun dintr-un lucru, iese exact pe dos?
Ma doare sa stiu ca orice as face iese prost, orice spun e gresit, pana si visele mele sunt gresite. Tot ce se leaga de mine e greseala. Parca eu as fi o greseala.
Am facut multa lume sa sufere si poate acum se intoarce roata, dar cata suferinta mai pot duce? Cata durere, ura, dezamagire mai poate duce inima mea?
Da, stiu, poate acum fac pe victima, poate nu ar trebui sa reactionez asa. Stiu ca sunt situatii si mai rele de atat. Dar din moment ce inima mea nu o mai poate duce asa, poate o avea si ea o limita. Limita care nu stiu cand o sa fie depasita. Probabil curand. Da, curand.
N-ar trebui sa gandesc asa, sincer. Asta o recunosc si eu. Am o mama cu care ma inteleg foarte bine, tovarasi multi, prieteni buni care sunt alaturi de mine. Dar exista ceva care lipseste. Dragoste paterna. Dragoste din partea unui baiat, sau cuiva care tine la mine si imi si arata asta. De obicei cand tin la un baiat, sufar. Cand sunt dispusa sa tin la cineva cu adevarat, sufar. Cand ma gandesc la cuvantul "tata", sufar.
Niciodata n-am avut parte de dragostea unui tata, si nici a unui baiat. O fi coincidenta?