Imi place sa ajut lumea din jurul meu, prietenii, cine apeleaza la ajutorul meu, fac asta cu mare placere. Dar in schimb, nu primesc nici macar un sfert din cat dau. Uneori stau si ma gandesc ca nu am o prietena pe care sa o sun la 3 dimineata si sa ii zic: "Plang...", iar ea chiar sa ma linisteasca, aud decat simplele si banalele: "Hai, gata, e ok, o sa treaca totul." Mda, mersi mult. De aceea am preferat sa fiu pe cont propriu, iar atunci cand am nevoie de cineva sa ma asculte, iau o foaie si incep sa scriu. Foaia ma asculta mereu, nu imi reproseaza nimic niciodata, dar parca tot nu e la fel. Nu, nu ma plang, imi e bine asa cum sunt, ma limitez doar la ce am, m-am adaptat deja. Ma ascund in melodii, versuri si texte atunci cand nimeni nu e capabil sa ma asculte. Am nevoie doar de un pix si o foaie. Atat. Prefer sa-mi fumez singura tigara si sa-mi beau la fel de singura cafeaua, decat ca altii sa aibe impresia ca ma rog de ei sa vina cu mine. Si cel mai ciudat este ca nu sunt o fire singuratica, dar nu mai am nevoie de altii sa ma asculte, cand singura imi astern gandurile in ordinea pe care o vreau, si nimeni nu ma judeca.
In acest amalgam de ganduri si fapte, am nevoie de cineva care sa ma ajute sa ma ridic atunci cand sunt la pamant, si fizic si psihic, am nevoie de cineva care sa ma sprijine cand nu gasesc ajutor, vreau sfaturi atunci cand gresesc, caut o persoana alaturi de care ma pot maturiza, caruia sa-i fiu alaturi si fara de care nu pot sta. Toata lumea are nevoie de acest cineva. Pentru mine, cel mai greu lucru pe care pot sa-l cred este ca am gasit aceasta persoana, o fiinta care este combatibila cu ce am eu in minte, care desi nu este persoana perfecta, este perfecta pentru mine, cu bune si rele.
In mod inconstient am nevoie de el mai mult decat orice, doar pentru ca vreau sa-l vad maturizandu-se alaturi de mine, sa invatam fiecare din greseala celuilalt, sa il simt alaturi si sa ii vad ochii stralucind de fericire. Probabil, cea mai mare multumire pentru o persoana care iubeste este ca persoana iubita sa fie fericita din cauza ei. Din punctul meu de vedere, acest lucru te face sa uiti de toate nemultumirile si insecuritatile tale, ceea ce duce la multumirea de sine, te face fericit cu tine insuti, oricat de demoralizat ai fii. Este un sentiment placut, acela de a fi important pentru cineva, sa stii ca o persoana are nevoie de tine, nu pentru ceva anume, ci de tine ca un tot. Te face sa te gandesti: "Uite ca sunt importanta pentru cineva, nu sunt inutila...", sau cel putin asta e doar gandirea mea si atat.
Si totusi, sunt singura, dar am cea mai importanta persoana alaturi, vreau dar nu vreau mai mult, sunt intr-o continua schimbare si visez mult, foarte mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu