Nimeni nu o sa stie si nici nu o s afle vreodata ce a fost si inca se afla in sulfetul meu, in inima mea. Amintiri in ceata care imi tot revin in cap si care nu ma lasa sa dorm, nopti albe din cauza lacrimilor care nu se mai opreau, dar ... E ciudat, dar nu cred ca o sa fiu vreodata fericita pe deplin. Nu cred ca o sa ating absolutul fericirii, acel moment de catharsis, pe care toata lumea si-l doreste. Eu de abia acum realizez ca nu sunt facuta sa fiu fericita. As minti intr-un mod ingrozitor daca as spune ca eu mereu sufar, nu sunt fericita, sau alte d-astea. Sunt fericita, dar intr-un mod mediocru, am cunoscut si o fericire deosebita, dar a fost de moment, nu o stare constanta.
Gata, ajunge. Am prea multe stari deodata si nu mai stiu ce sa scriu...
Era o floare incantatoare, raman acum amintiri chinuitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu