sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Deci.

Tears are pouring in the death of night
Fading away any hope left from this fight
Any sound is now piercing my ears
Reminding me how useful are now my fears

All I know are the cigarettes
But I can't start thinking now to lose my faith...

Versuri facute de mine, cand am si eu momentele mele. Deci. E urat sa fii asa. E urat sa plangi noptile fara sa stii de ce. Sau stii de ce. Dar nu vrei sa recunosti. Pur si simplu. De ce? Fiindca nu vrei sa fii mereu asa. Iti vine sa te dai cu capul de pereti, pentru a inceta lacrimile, iti vine sa-ti scoti ochii, din acelasi motiv. Ma rog, aici eram doar sadica, n-as face asta nici daca mi-ar da cineva bani. Revenind. Tot ce am nevoie e o imbratisare, tot ce am nevoie e sa-l stiu aproape. Si nu stiu cum sa-i zic, cum sa ma apropii. Efectiv, mi-e frica. Punct.

Deci. Cum as putea sa-i spun ca il iubesc?

Un comentariu:

  1. Ohh :(
    Ce frumoase sunt versurile, maa. Sincer, cred ca ar trebui sa vorbesti cu el. Pentru ca daca nu vorbesti, nu ai cum sa te apropii..

    Xoxo

    RăspundețiȘtergere