Eu.

Urasc autoportretele, autodescrierile, but whateva'. Asta am chef sa scriu acum, asta scriu.

Eu sunt o fata oarecare, dar care nu e la fel ca celelalte. Bun, toate fetele zic asta, mai ales cand iubitu' se desparte de ele, ele vin cu replica geniala: "Nu o sa mai gasesti niciodata una ca mine! Nici una nu e ca mine!" sau chestii d-astea. Dar eu chiar pot sa zic ca sunt diferita, sunt pur si simplu ciudata, multe chestii.

Nu mi-a placut niciodata sa fiu admirata. Ok, e frumos cand iti spune cineva: "Ce frumoasa esti azi!" sau "Cat de draguta esti!" dar nu periodic. Nu suport cand lumea, sau mai bine zis baietii incep sa se uite la mine pe strada intr-un anumit fel, sau mai rau, sa ma fluiere si sa inceapa sa se bage in seama cu mine. Nu mersi. Nu mi-a placut niciodata sa fiu ca celelalte fete, asta este marele motiv pentru care nu sunt asa feminina. Adica e ok ca la un eveniment sa fiu eleganta, sa port tocuri de la 13 in sus, sa fiu eleganta, dar pur si simplu urasc sa fiu in fiecare zi imbracata asa. Ma mai apuca si pe mine damblaua destul de rar sa vreau sa fiu eleganta, sa mi se puna pata: "Gata, azi vreau sa port tocuri!" dar foarte rar. Singurul lucru de fata, ca sa ii zic asa, care imi place la nebunie este machiajul. Imi place sa ma machiez si sa machiez si alte fete. De fapt nu imi place, iubesc lucrul asta. Dar si asta are o limita. Cand machiez pe cineva, sau pe mine, nu-mi pun o masca pe fata care acopera frumusetea naturala, nu. Da, imi place sa ma machiez strident, dar doar la ochi, nu si la fata, sa se vada dunga de fond de ten, si sa ai o nuanta pe gat si alta pe fata.
Cum am mai zis, sunt ciudata. Gandesc intr-un mod ciudat. Mi se intampla multe lucruri in care nu cred, si desi se petrec, tot nu cred in el. Tot sceptica raman. Cand sunt nervoasa nu incep sa fumez tigara dupa tigara, decat foarte rar, nu incep sa tip, sa urlu, sa sparg, sa bat. Nu. Tin in mine. Tin in mine pana cand plang si ma calmez. Si daca nici plansul nu ma ajuta, atunci bag tigara dupa tigara. Sunt una dintre putinele fete care nu pune pret pe aparente. Foarte putine fete mai pun pret azi pe suflet, pe frumusetea interioara. Pana la urma, putem sa fim cele mai frumoase, dar daca suntem niste scorpii, pentru ce e buna frumusetea? Pentru a-i atrage pe altii. Si pentru a profita de ei. Corect. Sunt o fire hotarata, de obicei, cand vine vorba de decizii importante, dar cand vine vorba de decizii minore, ma pierd. Cam asa e si cu starea mea de spirit in general, se schimba foarte repede. Acum 5 minute plangeam in hohote, in urmatoarele 5 minute am o criza de ras. Eu nu pot sa ma enervez usor. Iti trebuie timp si rabdare sa ma enervezi, dar daca ma atingi la punctul slab si insemni ceva pentru mine, izbucnesc. Imi place foarte mult sa vorbesc cu lumea, sa le ascult problemele, sa le dau sfaturi, sa-i ascult. Poate din cauza asta vreau sa fac psihologie. De mica am vrut sa nu depind de nimeni, niciodata. Sa fac totul prin propriile puteri. Nu sunt genul care sa ma plang de orice chestie posibila si imposibila. Dar doar atunci cand e cazul. Sunt o fire dificila, ca sa ma cunosti iti trebuie timp. Si pentru ca iti spun unele lucruri despre mine asta nu inseamna ca gata, ma cunosti, cum au unii impresia. De foarte multe ori, de fapt mai de fiecare data, fac pe proasta in multe situatii. Daca nu arat ca stiu un lucru, si il tin pentru mine, nu inseamna ca nu stiu, pur si simplu nu arat. Nu arat multe lucruri, sentimente, pe care de multe ori ar trebui sa le arat. Dar asta sunt eu. Nu stiu... Nu stiu ce mai pot sa zic, pentru ca lucrurile astea mi-au trecut prin cap. Si e ciudat, dar asa ma mai cunosc si eu putin.