Nebunie.

Uneori ma simt singura sanatoasa dintre toti nebunii. Sau invers. Singura nebuna dintre toti sanatosii. Dar hei! Parca eu sunt o drogata, cu caracter deviat, foarte irascibila. Asta s-a ajuns sa mi se zica pana la urma de ... un strain. Nu conteaza ca sta in casa mea, conteaza ca e un strain. Ca pana la urma nu am nici-o treaba cu el, absolut nici-o treaba. Decat cateva amintiri urate. Dar trecem peste.
Da, sunt nebuna. Uneori ma uimesc si pe mine. Dar nebuna in sensul bun. Ca uneori mai am apucaturi ciudate si reactionez ciudat, e altceva. Dar tot eu am nevoie de un psiholog. E bine de stiut. Eu, care vreau sa fac facultate de psihologie, sau ma rog, ca a doua facultate, sa am nevoie de un psiholog. E amuzant.
In ziua de azi, tot ce e normal in general, e anormal pentru oamenii din jur. Exemplu: mie mi se pare normal ca atunci cand astepti o masina/metrou/tranvai, sa lasi intai lumea sa coboare si dupa aceea sa te urci si tu in masina/metrou/tranvai, dar nu. Normal e sa te urci asa fara nici-o chestie, fara sa te intereseze daca lumea coboara sau nu, etc. Aici daca as da exemple, nu as mai termina.

Ma rog. In alta ordine de idei, eu sunt nebuna.

Acum sa zic ceva si despre viata mea mirifica? Azi nu mi-a sunat ceasul, si am intarziat o ora la liceu. A lesinat un coleg, 2 ore de franceza nu le-am facut, colege care fac crize de nervi. Plictisitor.