Eu de obicei foarte rar scriu versuri, adica, foarte rar. Azi, la orele de latina, in lipsa de ocupatie, am inceput sa scriu...
Totul s-a intamplat cand nici prin cap nu imi trecea,
Totul s-a intamplat cand inima mi se stingea
Abrupt; lumea pentru mine n-a mai prins culoare
Vreodata, ca sa-mi simt inima batand tare.
Totul pentru mine acum pare o iluzie,
Vise hranite in mine ca printr-o perfuzie,
Simt cum luciditatea moare in fiecare zi;
Sper doar ca n-o sa traiesc intr-o lume atat de gri.
Acum, simt caldura soarelui intrandu-mi in piele,
Vad tablouri complexe in loc de simple desene;
Simt cum viata mea simplistica capata un nou sens,
Fericita cand imi spun in sine ca invat din mers.
Imi place starea si sincer n-as da-o pe nimic,
Totul incepand de la un lucru atat de mic...
Mai multe nu spun, dati-va singuri seama de tot
Sensul poeziei, de exprimat altfel nu pot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu