Stare de bine.

E ciudat. De cateva zile, mai exact cam o saptamana, am o stare de fericire continua. In ciuda tuturor supararilor de moment, "certuri", discutii, am o stare de bine in continuare. Zambesc prea mult, rad prea mult, ma gandesc la prea mult bine.
Nu sunt invatata sa fiu asa. Sa-mi fie bine, sa ma simt bine in persoana mea, sa fiu fericita. E ciudat. Si partea naspa e ca nu pot sa profit la maxim de starea asta, pentru ca sunt constienta ca atunci cand o sa-mi fie lumea mai draga si cand o sa ma invat cu starea de bine, dispare totul. Si eu iar sufar. Dar oricum eu sunt invatata cu suferinta si cu starile depresive. Deci as putea la fel de bine sa ma invat si sa ma bucur acum cat mai pot, desi mai incolo o sa sufar mai mult.
Nu stiu ce sa fac. Momentan mi se inchid ochii de somn, dar cred ca o sa mai beau inca o cafea si o sa ies afara sa fumez o tigara, asteptand-o pe mama.
Cred ca o sa ma si culc putin. O ora, pana vine fratimiu.