De fiecare data cand sunt la metrou si simt curentul care vine o data cu metroul, simt ca ma ia valul si vreau sa ma arunc in fata lui, sa se termine totul. Parca simt cum ma conduc picioarele pana la limita de la peron, si fix cand metroul apare, o scena imi apare in minte: Eu sar in fata metroului. Mor. Metroul se opreste dintr-o data, iar lumea panicata vine pe peron sa vada "minunatia" pe care am facut-o. Dupa aceea simt cum metroul trece prin fata ochilor si devin lucida. Scap de sperietura asta, spaima de ce as putea face, care pare atat de reala, si-mi vad de drum. Partea amuzanta e ca eu zilnic fac 4 drumuri cu metroul. O moarte singura. Da ...[Scris la ora de franceza. PS.: Asta mi se intampla doar cand sunt singura.]
pff, tre' scoasa franceza din programa... ca da ganduri d'astea... Oricum.. mie imi plac toate postarile tale..
RăspundețiȘtergere@ suflet - de la doua ore de romana si doua de franceza ce sa fac? hai sa scriu. Si mersi mult, ma bucur sa aud ca iti place ce scriu :)
RăspundețiȘtergere