Stau la birou si beau un ceai cald. Vorbesc cu Irina prin mesaje, dar gandul imi este incontinuu la o singura persoana. E ciudat modul in care o persoana poate sa iti schimbe viata in doar cateva luni. E ciudat ceea ce simt atunci cand il privesc, cand il tin in brate, cand il sarut. E ciudat cum eu, doar o simpla fata, care nu credea in dragoste, iubeste cu toata fiinta ei.
Ma uitam zilele trecute prin telefon, si am o chestie care a salvat mesajele de un an, de prin aprilie chiar. Neavand ce sa fac, am inceput sa le citesc. Pe atunci eram cu altcineva, si stateam, citeam, si ma gandeam: Doamneee, cat de proasta puteai sa fii! Adica... Eram un copil, cum sunt si acum, dar atunci nu aveam minte absolut deloc.
Ma rog, mai iau o gura de ceai si ma uit pe tavan. "Oare ce mai face?..." imi apare in gand. Da, sunt indragostita maxim, si iubesc cu toata fiinta mea. M-am daruit complet lui si cel mai important, i-am daruit inima si sufletul meu.
Foarte profund...ma bucur ca simti toate aceste lucruri, dar cel mai mult ma bucur ca simti. Poate "el" este acel lucru care te face sa simti ca traiesti, acel lucru "tare" care sa-ti demonstreze ca traiesti. Atata timp cat ai prieteni si cat simti crede-ma ca traiesti, chiar si daca suferi, tot o simtire este. Deci, chiar si cand esti trista bucura-te, caci altii nu mai simt nimic... Esti norocoasa, noi suntem norocoase si cei ca noi, ca simtim. ;)
RăspundețiȘtergereAcel "el" e singurul lucru momentan care ma poate face sa traiesc. Si da, prietenii, certurile, lacrimile. Pentru ca sunt constienta ca asa traim. Cand simtim ceva, este dovada ca suntem vii, si ca suntem capabili de a trai.
RăspundețiȘtergereSunt mandra de tine. :* Ti-am rasp la comm pe care mi l-ai lasat. :P
RăspundețiȘtergere