Stau uneori, ca in acest moment, si ma gandesc cat de imposibila sunt. Cat de multe vreau. Cat de javra sunt. Ca poate nu merit multe. Ca poate era mai bine sa... Nu. Mi-e greu sa cred ca inca am momente in care nu ma recunosc, in care ma transform in altcineva. Vreau sa raman aceasi persoana care imi doresc sa fiu. Vreau sa ma abtin de la unele lucruri care nu-si au rostul, vreau sa am stabilitate, vreau sa ma bazez pe mine si nu pot. Ma blochez. Nu mai am incredere in mine si e dureros sa ma consider buna de nimic, desi stiu ca nu-i asa. Stiu ca nu sunt in felul asta dar asa ma simt, iar asta parca ma frustreaza si mai mult, e si mai dureros. Si vreau sa stiu tot, sa stiu in ce ma bag. Si vreau atat de multe, incat stiu ca niciodata nu o sa fiu multumita. Sunt constienta ca eu nu pot sa fiu fericita decat pe perioade foarte scurte de timp, din cauza dorintelor si aspiratiilor mele, pentru ca stiu ca oricat as incerca sa fac lucruri pe care le doresc, nu am incredere in mine iar lucrurile devin esec pentru mine. Dar asta e. Incerc sa ma acomodez si sa nu tin cont de ce se mai intampla prin jurul meu, sa gasesc stabilitate in orice prind. Asa ca de azi inainte chiar o sa incerc sa schimb unele lucruri, dar nu stiu, nu promit nimic. O sa incerc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu