duminică, 28 februarie 2010

Lacrimi fara rost

Urasc starea asta. Ma doare burta ca dracu si plang ca proasta. De ce? Nu stiu. Efectiv curg. Si urasc chestia asta.

Ma pis pe ea de stare idioata. Iar devin "depresiva"... Iar ma cert cu mama.

Pana acum eram fericita. Acum mi sa taiat firul. Nu stiu de ce. Nu stiu.

Vine ziua mea. Ar trebui sa ma bucur. Dar chiar nu ma bucur. Vreau sa fiu mai tanara. Mai mica. Gen sa fac 14 ani. Ar fi mai simplu. Mai frumos. Mai bine. Dar nu. Trebuie sa fac cu 2 ani mai mult. Cacat. Nu vreau.

Vreau sa fiu luata in brate de ziua mea, sa imi zica cineva te iubesc. Miar placea asta. Sami petrec ziua cu prietenii. Cu cei la care tin. Si asta o sa si fac. Sper.

Cred ca ma duc sa vomit. Pa.

Un comentariu:

  1. Heey,eu sunt MimO.:) Imi place blogul tau,felul in care scrii.Gen scurt si la obiect...tsine-o tot asa:) dar fara lacrimi..nu au rost.Viata e frumoasa,trebuie sa te bucuri de ea asa cum e,pentru ca timpul trece,asa cum ai spus si tu..si iti vei da seama ca ai pierdut o parte din el plangand fara nici un sens...Zambeste.Razi.Distreaza-te.>:d<

    RăspundețiȘtergere