luni, 15 februarie 2010

Cum e moartea?

Nu, nu sunt emo. D'oh.

Dar cred ca toti s-au gandit la un moment dat cum ar fi sa mori. Cum se simte. Ce se intampla dupa. Daca cuiva chiar i-ar pasa de moartea ta. E adevarat, nu?

Mda, multi au "tupeul", sau mai bine zis, lasitatea, [nu, nu curajul] de a se sinucide. Nu mint, si eu am vrut sa ma sinucid. Dar ce rezolvam? Ce lasam in urma? Pe cine lasam in urma? Nu puteam sa ma sinucind stiind ca fratimiu ar intreba-o mereu pe mama: "Unde e Mari?" cu vocea lui inocenta, iar mama sa-i raspunda: "S-a dus, puiu, s-a dus...". Nu puteam sa ma sinucind stiind ca mama a facut atatea numai ca sa ma aibe pe mine. Pur si simplu nu puteam. Nu. Nu acum. Nu trebuie sa mor acum. Dar deviem de la subiect.

Cum ar fi sa inchizi ochii si sa nu mai poti sa-i mai deschizi? Sa incerci sa iesi din intunericul care ti-a invadat corpul? Sa iti dai seama ca de fapt ai facut o prostie pe care nu mai poti s-o remediezi niciodata? Pentru ca esti... mort.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu