Destinul e facut sa imi puna mie piedici cand mi-e lumea mai draga sau ce? Stau, si ma gandesc. Ma gandesc cine dracu' sunt si ce s-a intamplat cu mine. Nu eram asa. Nu eram deloc asa. Sunt schimbatoare, foarte schimbatoare. Poate d-asta sunt zodia Pesti. Ma schimb imediat, doar elementul meu e apa. Sunt momente in care cred ceea ce zic, in alte momente spun acelasi lucru dar parca ma mint singura. Dar nu, nu am cum sa ma mint in atatea situatii. As fii cea mai mare mincinoasa pe care o cunosc. Si acum ma contrazic singura. Stiu ce vreau, stiu consecintele faptelor pe care le fac dinainte de a le face. Uneori ma intreb daca chiar merita eforturile. Dar pana la urma, ce e viata fara risc? Hai sa ma risc. Oricum de acum vreo 2 ani viata mea se bazeaza pe riscuri.
Am impresia ca o sa cedez. Si nu o sa fie bine pentru nimeni, absolut nimeni. Cand cedez, ma inchid in mine, si asa ii indepartez pe cei din jurul meu. Stiu ce simt, stiu ce gandesc, stiu ce zic, stiu ce vreau. Dar merita ca sa trec prin atatea pentru viata asta? Da, o viata am. Dar nu vreau sa o traiesc. Nu cum vor ceilalti. Nu stiu. Ma contrazic in atatea singura, incat nici macar eu nu stiu ce mai zic.
Era bine cand eram doar o copila mica si altii luau decizii in locul meu. Acum nu mai suport ca altii sa ia decizii in ce ma priveste pe mine. Ma scoate din sarite, ma innebuneste, chiar daca se gandesc la binele meu. Lasati-ma pe mine sa-mi vad de consecinte si aia e. Simplu. Va fac si un desen? Cu cea mai mare placere.
O Doamne, ce dracu' e cu mine? Vine Craciunul, vine Anul Nou. Vine un an nou plin de piedici si incercari noi. Atata tot pentru mine. E deja rutina pentru mine. Imi amintesc cum eram inainte. Zambesc ca proasta. Pentru ca eram proasta. Ma agatam de orice numai ca sa scap de ceea ce ma inconjoara. Vroiam mereu ceva nou, ma plictiseam repede de aceleasi lucruri, eram schimbatoare, ca si acum. Diferenta este ca acum gandesc de mult mai multe ori o singura posibilitate. Mintea mea este facuta ca o chestie sa o analizeze ca un copac: imi spune cineva ceva, pai eu nu trebuie sa inteleg doar o chestie, eu trebuie sa despic tot intelesul, pana cand ajung sa-mi pun intrebari, le gasesc raspunsuri la cateva, dar in urma raspunsurilor vin alte intrebari, si tot asa. Ma innebuneste chestia asta. Gandesc mult prea mult. Vreau sa stiu mult prea multe. Ma duc sa dorm. Am aberat destul pentru un singur post. Si nu, nu stiu ce s-a intamplat cu mine acum de scriu asemenea lucruri.
Si tot nu-mi vine sa cred ca vine Craciunul...
Am impresia ca o sa cedez. Si nu o sa fie bine pentru nimeni, absolut nimeni. Cand cedez, ma inchid in mine, si asa ii indepartez pe cei din jurul meu. Stiu ce simt, stiu ce gandesc, stiu ce zic, stiu ce vreau. Dar merita ca sa trec prin atatea pentru viata asta? Da, o viata am. Dar nu vreau sa o traiesc. Nu cum vor ceilalti. Nu stiu. Ma contrazic in atatea singura, incat nici macar eu nu stiu ce mai zic.
Era bine cand eram doar o copila mica si altii luau decizii in locul meu. Acum nu mai suport ca altii sa ia decizii in ce ma priveste pe mine. Ma scoate din sarite, ma innebuneste, chiar daca se gandesc la binele meu. Lasati-ma pe mine sa-mi vad de consecinte si aia e. Simplu. Va fac si un desen? Cu cea mai mare placere.
O Doamne, ce dracu' e cu mine? Vine Craciunul, vine Anul Nou. Vine un an nou plin de piedici si incercari noi. Atata tot pentru mine. E deja rutina pentru mine. Imi amintesc cum eram inainte. Zambesc ca proasta. Pentru ca eram proasta. Ma agatam de orice numai ca sa scap de ceea ce ma inconjoara. Vroiam mereu ceva nou, ma plictiseam repede de aceleasi lucruri, eram schimbatoare, ca si acum. Diferenta este ca acum gandesc de mult mai multe ori o singura posibilitate. Mintea mea este facuta ca o chestie sa o analizeze ca un copac: imi spune cineva ceva, pai eu nu trebuie sa inteleg doar o chestie, eu trebuie sa despic tot intelesul, pana cand ajung sa-mi pun intrebari, le gasesc raspunsuri la cateva, dar in urma raspunsurilor vin alte intrebari, si tot asa. Ma innebuneste chestia asta. Gandesc mult prea mult. Vreau sa stiu mult prea multe. Ma duc sa dorm. Am aberat destul pentru un singur post. Si nu, nu stiu ce s-a intamplat cu mine acum de scriu asemenea lucruri.
Si tot nu-mi vine sa cred ca vine Craciunul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu