Bafta...

Incerc sa inteleg ca nu toate persoanele sunt perfecte, iar prin acest lucru imi demonstrez mie ca nu trebuie sa fiu perfecta. Toata lumea pleaca din viata mea, uneori de buna voie, alteori de nevoie, dar nimeni, nimeni pana acum nu a ramas in viata mea. Nu pot sa ii tin pe altii alaturi de mine, nu sunt in stare, nu am puterea necesara, ii indepartez...

Incerc sa ma acomodez cu ideea ca, intr-o zi si tu te vei satura de mine, pentru ca oricat de mult m-ai iubi, nu sunt eu in stare sa te pastrez alaturi de mine. Si... Imi pare rau. Iti multumesc totodata ca ai reusit sa ma accepti si sa imi fii alaturi pana acum, dar de acum inainte... Bafta.

Ma doare capul...

Stau si ma gandesc... Mi-e dor de foarte multe persoane. Persoane care desi mi-au fost alaturi si imi erau prieteni dragi, au plecat. Mi-au fost alaturi la bine si la greu dar dupa nu am mai auzit de ele. Este... ciudat. 

Ma doare foarte tare capul, nu ma simt bine, de maine o sa lucrez incontinuu si de 3 zile am muncit la casa de dimineata pana seara. E greu sa stau sa imi amintesc ca totusi, unele persoane au plecat din viata mea si le vreau inapoi. Doar sa imi trimita un mesaj: "Ce faci, mai traiesti?", sau un telefon, sau orice. Si nu ma refer aici la iubiti, indragostiri de vara, ma refer la toti prietenii mei, de care m-am atasat. 

Ma doare.

Invidiosi?

Sincer, imi pare rau pentru cei care sunt invidiosi. Sunt mandra ca am alaturi de mine un baiat care ma accepta asa cum sunt, pentru ca stiu ca nu stiu daca m-ar mai accepta altcineva, care ma iubeste neconditionat si care e alaturi de mine la bine si la greu. Stiu foarte bine ce am alaturi de mine, iar acum chiar ne merge mai bine ca oricand.

Imi pare rau pentru voi, persoanele care sunteti invidioase, care vor si ei/ele ceea ce am eu, dar sincer, nu faceti decat sa ne amuzati si sa ne simtim importanti. Asa ca, imi pare rau. Poate daca nu ati fi prea ocupati/e cu viata altora, v-ati da seama ce se intampla cu viata voastra.

Cei mai frumosi oameni.

Pentru voi care sunt cei mai frumosi oameni? Oare cei care stau cu orele in fata oglinzii pentru a arata perfect? Sau cei care se imbraca cu haine de la firma "X"? Sau cei care au o silueta de invidiat?

Frumusetea este diferita pentru fiecare in parte. Mie imi plac roscatele, tie iti plac brunetele, iar celui de langa tine ii plac blondele, iar fiecare avem impresia ca acelea sunt cele mai frumoase.

Dar totul nu este chiar asa de superficial. In ziua de astazi, pentru tot este promovata superficialitatea, iar din cauza acestui lucru este sugerata perfectiunea. Dar dragii mei, va inselati amarnic daca credeti ca perfectiunea exista! Si aceasta perfectiunea poate fi dezbatuta de einspe mii de ori, pentru ca se ajunge la rezultate diferite de fiecare data, pentru ca percepem perfectiunea si frumusetea in mod diferit, mai ales ca suntem atat de superficiali. 

Haideti totusi sa va zic eu care mi se par cei mai frumosi oameni: cei fericiti! Fericirea face minuni, credeti-ma. Atunci cand esti fericit, nu mai conteaza ca dimineata ai parul valvoi iar iubitul te vede asa, ci dimpotriva, te gandesti ca el te adora asa cum esti tu, naturala, fara machiaj, si mai ales, TU. Esti fericit cand ii aduci iubitei o prajitura si ii vezi sclipirea din ochi cand vede ca ii faci pe plac. Esti cel mai fericit, si norocos, cand ai alaturi o persoana care te iubeste sincer si care ar face orice pentru tine. Esti fericit cand iubesti si esti iubit. Frumusetea vine din interior, desi conteaza in zilele noastre si exteriorul, dar atunci cand esti fericit, frumusetea iti straluceste pe fata.

Love is all around me.

Stii? E frumos sa auzi unele cuvinte de la persoana iubita, chiar daca nu le spune la momentul potrivit. Important e ca le spune, ca momente potrivite pentru anumite cuvinte nu exista. 

Imi place cum sunt acum, mai indragostita ca niciodata, mai iubitoare si intelegatoare decat as fi putut crede. Chiar este diferit, tensiunea dintre noi a disparut si a facut loc sperantei. Cum am spus zilele trecute, si nu am crezut pana acum, dragoste adevarata in zilele noastre nu gasesti, dar mi se demonstreaza din ce in ce mai mult ca aceasta exista. E frumos sa traiesti o poveste de dragoste, ii compatimesc pe cei care nu au parte macar pe jumate din ceea ce traiesc eu. Sau mai rau, pe cei care nu au fost nici macar o singura data indragostiti. Intr-un fel sau altul, atunci cand ai face orice pentru persoana iubita, automat iti dai un sens, pentru ca ajunge ca scopul tau in viata e sa iti faci jumatatea fericita. 

Si am invatat un lucru: ca sa fii cu adevarat fericita trebuie sa gandesti mai putin. Da, nu trebuie sa stai sa analizezi fiecare lucru in parte, sau sa ai asteptari de genul: "Aseara i-am facut de mancare, poate cand ajung acasa gasesc si eu pranzul pus pe masa.", este doar un exemplu, dar daca gandesti asa, o sa fii nefericita. Cel mai bine intr-o relatie este sa simti lucrurile care dragostea ti le ofera, nu sa stai sa le gandesti. Si asta o zic eu, care gandesc extrem mult si analizez orice situatie pana la cele mai mici detalii. Sper sa aibe toata lumea parte de dragoste.

Chip angelic...

Aseara, din lipsa somnului, am inceput sa te analizez. Sa ma uit la liniile corpului tau intr-o lumina difuza si sa vad armonia din ele. Sa iti aud bataile inimii. Sa vad cum spatele tau se ridica, coboara, in urma respiratiei. 

Imi place sa ma uit la tine cand dormi. Sa stau si sa te sorb din priviri, gandindu-ma ca adormi si te trezesti langa mine. Aseara cred ca te-am sarutat de peste 20 de ori. Si stii? Nu pot sa adorm fara sa te simt, fara sa te ating, oricat de certati am fi. Uneori as vrea sa te invalui cu acest sentiment pe care il simt cand te vad, sa simti cum inima iti bate mai tare cand ma vezi, chiar daca nu m-ai vazut de 2 ore. Sa simti cum timpul se dilata atunci cand apari. Sa ti se zbarleasca pielea pe tine cand te sarut.

Eu asta simt pentru tine atunci cand esti langa mine. Toata lumea mi se da peste cap, si nu, nu exagerez cu nimic. Mi-ar placea sa stiu ca si tu simti asta pentru mine, chip angelic.

De dimineata...

Simt miros de parfum... 

Incerc sa imi deschid ochii, mintea mea e inca in ceata. Stau si ma departez de cearceaful mototolit, inca incerc sa constientizez ce zi este, daca este dimineata sau pranz, sau daca chiar m-am trezit. Ma uit la ceas, am dormit destul. Ma uit prin camera, totul e neschimbat. Imi fac curaj sa ma ridic din pat si ma duc la baie. Un miros placut imi inunda simturile: cafea. Ma duc in bucatarie si vad cafeaua pentru mine facuta. "Mersi", imi spun in gand, si un zambet timid imi apare pe fata.

Intru in dus. Las apa sa curga pe mine, sa se duca, sa se duca... Imi place senzatia. Gandul imi fuge la el, ma intreb "Oare ce mai face? O fi bine? O fi mancat?". Mereu ma gandesc la el, chiar daca nu arat. Gandurile imi fug repede cand realizez ca trebuie sa imi fac si baie. 

Ma duc in bucatarie, sa imi beau mult-asteptata cafea. Imi iau o tigara, imi iau si scrumiera langa mine, cafeaua... E perfect asa. Sorb usor o gura de cafea: e mai buna decat de obicei, e dulce, fix cum imi place mie. Dau foc la tigara, trag un fum adanc in piept... Ador cand las fumul sa iasa. Mai iau o gura de cafea: chiar este geniala! De mult n-am mai baut o cafea atat de buna. Simt cum toate simturile mele sunt inundate de tine. Frumos mod de a-mi incepe ziua. Intr-un final imi sting tigara, iau ultima gura de cafea si ma ridic cu greu de pe scaun.

Imi misc cu greu picioarele, dar in final ajung in camera. Simt mirosul lumanarii mele, un miros dulceag, de cafea. De cand e aprinsa? De cand sunt flori in camera mea? Flori intinse peste tot... Ce frumos. Dar unde e el? Inchid ochii. O lacrima mi se prelinge pe obraz iar zambetul acela timid imi reapare pe fata. Simt doua maini care ma cuprind in brate. Ma intorc si il iau in brate cu putere. "Sa nu-mi dai drumul niciodata!" ii zic incet. "Niciodata..." imi raspunde.

Suna ceasul. Ma trezesc speriata. "A fost doar un vis...". Te trezesti si tu, lenes, si iti opresti alarma. Te ador cand te trezesti, asa ciufulit, somnoros, cum esti. Imi vine sa te smotocesc, sa te iau in brate, sa te ciufulesc mai rau. Esti adorabil. Dar nu pot acum, tu trebuie sa te duci la munca, eu trebuie sa dorm la loc, pentru a visa din nou. Pacat ca a fost doar un vis...